APADOR-CH: Decizia CEDO privind legalitatea crucifixului în şcoli nu trebuie interpretată excesiv

APADOR-CH apreciază că prezenţa icoanelor în şcolile româneşti poate fi analizată diferit de Curtea Europeană de la Strasbourg dacă statul român nu asigură vizibilitate în cadrul şcolilor publice şi religiilor minoritare şi cu atât mai mult dacă acest simbol pasiv este însoţit de un discurs al cărui scop este îndoctrinarea elevilor în cadrul religiei majoritare.

Marea Cameră a Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg a hotărât, vineri, că prezenţa crucifixului în şcolile de stat din Italia nu contravine Convenţiei Europene, anulând, astfel, o decizie anterioară a CEDO, dată în 2009, care statua că acest fapt încălcă dreptul părinţilor de a-şi educa propriii copii potrivit convingerilor lor.

Potrivit Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki (APADOR-CH), Marea Cameră a concluzionat că statul italian nu şi-a încălcat obligaţiile impuse de Convenţia europeană.

"Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a estimat că revine statului şi obligaţia de a amenaja mediul şcolar. Curtea a mai luat în considerare şi caracterul religios al crucifixului, tradiţiile şi evoluţia istorică a statului italian precum şi locul pe care îl are religia catolică în acest context. Însă, hotărâtor în analiza Curţii a fost faptul că Guvernul italian a reuşit să demonstreze că acest simbol religios are caracter pasiv şi că statul italian a deschis spaţiul şcolar şi celorlalte religii, permiţând portul vălului islamic în şcoală, sărbătorirea Ramadanului şi învăţământul religios facultativ pentru toate confesiunile minoritare recunoscute", spune organizaţia, într-un comunicat de luni.

APADOR-CH este de părere că hotărârea Curţii Europene nu trebuie interpretată excesiv în sensul în care introducerea în orice condiţii a simbolurilor religioase în şcoală este compatibilă cu Convenţia europeană.

Magistraţii CEDO au decis în Marea Cameră, cu 15 voturi "pentru" şi două "împotrivă", că nu există nicio încălcare a articolului 2 Protocolul 1 din Convenţie privind dreptul la educaţie, potrivit unui comunicat de presă publicat pe site-ul curţii.

Marea Cameră consideră că, deşi crucifixul este, mai presus de toate, un simbol religios, nu există nicio dovadă că prezenţa acestuia într-o sală de clasă ar putea influenţa elevii. Mai mult, deşi reclamanta Solie Lautsi a văzut în prezenţa crucifixului o lipsă de respect a statului faţă de propriile sale convingeri, acest lucru nu este suficient pentru a stabili o încălcare a articolului 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Judecătorii au reţinut că guvernul italian a decis prezenţa crucifixului în sălile de clasă ale şcolilor de stat pentru a perpetua o tradiţie importantă a acestui stat.

Anterior, CEDO de la Strasbourg a decis, în noiembrie 2009, că prezenţa crucifixului în sălile de clasă contravine dreptului părinţilor de a-şi educa propriii copii conform convingerilor lor şi dreptului minorilor la libertate religioasă.

Începând din 1984, catolicismul nu mai este oficial religia de stat în Italia, dar o ordonanţă, adoptată în perioada fascismului, care impunea prezenţa crucifixului în şcoli, nu a fost niciodată abolită.

Roma a făcut contestaţie în ianuarie 2010 la condamnarea sa în primă instanţă, recursul său fiind examinat de către Marea Cameră a CEDO, care s-a pronunţat definitiv asupra problemei.

În această cauză au intervenit mai multe state, inclusiv România, a declarat, pentru MEDIAFAX, fostul agent guvernamental al României la CEDO, Răzvan Horaţiu Radu.

"O parte din argumentele României au fost preluate şi de CEDO. Noi noi am susţinut că aceste aspecte trebuie lăsate la marja de apreciere a statului ", a precizat Radu.

Totodată, fostul agent guvernamental (numit de la 1 martie 2011 ca agent al României la Curtea de la Luxemburg-n.r.) a subliniat faptul că intervenţia mai multor state în favoarea Italiei, dar şi a multor ONG-uri - pro şi contra - a constitui o situaţie fără precedent în istoria Curţii şi demonstrează sensibilitatea subiectului pus în discuţie.

CEDO a fost sesizat cu acest caz de o femeie din Italia, Solie Lautsi, a cărei plângere fusese respinsă de justiţia din ţara sa.

Potrivit deciziei din 2009, crucea putea fi interpretată cu uşurinţă de către elevii de toate vârstele precum un semn religios, "semn care poate fi perturbator pentru elevii de alte religii sau atei". Curtea a hotărât ca reclamanta să primească despăgubiri morale în valoare de 5.000 de euro.

Această decizie a generat controverse. Într-un sondaj publicat la 10 noiembrie 2009, 84 la sută din italieni se declarau în favoarea prezenţei crucifixului.

Premierul Silvio Berlusconi califica decizia judecătorilor drept "inacceptabilă", adăugând: "Este una dintre deciziile care ne fac să ne îndoim de bunul simţ din Europa".

Decizia CEDO a fost respinsă de majoritatea de dreapta, apropiată Bisericii Catolice, dar şi de opoziţie întrucât cei mai mulţi italieni consideră crucifixul mai degrabă un simbol cultural decât unul religios.

În Polonia, arhiepiscopul oraşului Gdansk, monseniorul Slawoj Leszek Glodz, a denunţat "o nouă tentativă de eliminare a lui Dumnezeu din inimile oamenilor".

În Spania, organizaţiile care regrupează şcolile private au anunţat că "dacă un astfel de lucru s-ar întâmpla în Spania, ar trebui să se manifesteze virulent". Pe de altă parte, asociaţia Spania laică a cerut Guvernului să se inspire din acest verdict pentru a retrage imediat simbolurile religioase din instituţiile publice.

În Portugalia unde prezenţa crucifixului în şcolile publice a generat de asemenea dezbateri, purtătorul de cuvânt al conferinţei episcopale, Manuel Marujao, a susţinut că "pentru catolici, este un simbol religios, dar pentru ceilalţi este o imagine împotriva violenţei".

Decizia CEDO a stârnit, de asemenea, dezbateri în Parlamentul European. Eurodeputaţii conservatori au făcut apel la votarea unui text care apără "libertatea afişării de simboluri religioase în locuri publice întrucât aceste simboluri aparţin tradiţiei şi fac parte din identitatea poporului lor".

În afară de zece state (Armenia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania, Malta, Monaco, San Marino, România şi Rusia), 33 de eurodeputaţi şi asociaţii religioase au cerut să fie "intervenienţi terţi" în acest caz, pentru a sprijini memoriul italian.