Aproape o treime dintre europenii din oraşe, expuşi la concentraţii mari de poluanţi în aer. Ce riscă aceştia

Particulele de praf sau fum sunt unul dintre cei mai importanţi poluanţi din punct de vedere al efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane, deoarece reuşesc să ajungă în unele zone sensibile ale sistemului respirator. În ultimele decenii, UE a făcut progrese în ceea ce priveşte reducerea poluanţilor atmosferici aflaţi la originea acidificării, însă raportul dat publicităţii luni indică faptul că numeroase regiuni din Europa se confruntă în continuare cu dificultăţi privind concentraţiile de particule în atmosferă şi ozonul troposferic.

"Acest raport ne reaminteşte, la momentul oportun, cât de importantă este calitatea aerului pentru sănătatea cetăţenilor noştri. Iată de ce doresc ca 2013 să fie anul aerului şi de ce mă voi concentra pe consolidarea legislaţiei noastre privind calitatea aerului pentru a aborda problemele identificate", a declarat comisarul european pentru mediu, Janez Potočnik.

Potrivit directorului executiv al AEM, Jacqueline McGlade, "poluarea atmosferică reduce speranţa de viaţă a oamenilor cu aproximativ doi ani în cele mai poluate oraşe şi regiuni", iar în multe ţări concentraţiile de poluanţi atmosferici sunt încă superioare limitelor legale şi recomandate, stabilite pentru a proteja sănătatea cetăţenilor europeni.

Raportul pe 2012 al AEM privind calitatea aerului în Europa analizează expunerea cetăţenilor la poluanţii atmosferici şi oferă o imagine generală asupra calităţii aerului în Europa.

Particulele (PM) constituie cel mai grav risc sanitar legat de poluarea atmosferică din UE, conducând la mortalitate prematură. Raportul estimează că, în 2010, 21% din populaţia urbană a fost expusă la concentraţii de PM10 superioare valorilor limită zilnice cele mai stricte din UE, destinate să protejeze sănătatea. Până la 30% din populaţia urbană a fost expusă unor concentraţii de particule mai fine - PM2,5 - superioare valorilor limită anuale din UE (mai puţin stricte). Conform nivelurilor de referinţă ale OMS, care sunt chiar mai stricte decât cele impuse de legislaţia UE, până la 81% şi respectiv 95% dintre locuitorii din mediul urban au fost expuşi unor concentraţii de particule care depăşesc valorile de referinţă stabilite pentru protecţia sănătăţii umane, ceea ce subliniază necesitatea de a revizui legislaţia referitoare la aer.

Ozonul (O3) poate cauza probleme respiratorii şi poate conduce la mortalitate prematură. Conform raportului, expunerea în oraşe este foarte mare: 97% dintre locuitorii din mediul urban din UE au fost expuşi în 2010 la concentraţii de O3 superioare nivelului de referinţă al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), iar 17% au fost expuşi la concentraţii superioare valorii ţintă a UE pentru O3. În 2009, 22% dintre terenurile arabile din Europa au fost expuse la concentraţii de O3 cu efecte dăunătoare, ceea ce a condus la pierderi agricole.

Dioxidul de azot (NO2) este o cauză majoră a eutrofizării (creşterea excesivă de alge şi plante în apă) şi a acidificării, contribuind de asemenea la formarea de particule şi ozon. În 2010, 7% dintre europenii din mediul urban au fost expuşi la niveluri de NO2 superioare valorilor limită ale UE. Emisiile naţionale de oxizi de azot din multe ţări europene încă depăşesc plafoanele de emisii stabilite de legislaţia UE şi prevăzute în acordurile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Acelaşi raport subliniază că benzo(a)pirenul(BaP) este o substanţă cancerigenă, iar o proporţie considerabilă din populaţia urbană a UE (20 - 29% între 2008 şi 2010) a fost expusă la concentraţii care depăşesc valoarea ţintă a UE, care trebuie atinsă până în 2013.

Emisiile de dioxidul de sulf (SO2) au fost reduse semnificativ datorită legislaţiei UE, care impune utilizarea tehnologiilor de epurare a emisiilor şi reducerea conţinutului de sulf din combustibili. Anul 2010 a fost primul în care populaţia urbană din UE nu a fost expusă la concentraţii de SO2 superioare valorii limită a UE.

Concentraţiile de monoxid de carbon, de benzen şi de metale grele (arsenic, cadmiu, nichel, plumb) din aerul exterior sunt, în general, scăzute, localizate şi sporadice în UE, cu un număr mic de depăşiri ale valorilor limită şi ale valorilor ţintă stabilite de legislaţia UE.

În ultimii ani, AEM a publicat informaţii anuale privind emisiile de poluanţi atmosferici şi depăşirile plafoanelor de emisii prevăzute în Directiva privind plafoanele naţionale de emisie (PNE). În cursul acestui an, AEM va publica o analiză retrospectivă, în cadrul căreia va determina dacă au fost îndeplinite obiectivele în materie de sănătate şi mediu prevăzute în Directiva PNE pentru 2010.

Comisia Europeană pregăteşte, în prezent, o revizuire a legislaţiei UE privind aerul, în consultare cu părţile interesate, iar în 2013 va pune un accent deosebit pe politicile de combatere a poluării aerului, se precizează într-un comunicat al Reprezentanţei Comisiei Europene.

Calitatea slabă a aerului poate cauza afecţiuni cardiace, probleme respiratorii, cancer pulmonar, dificultăţi de respiraţie şi alte boli. Unii poluanţi pot conduce la eutrofizare, la reducerea randamentului culturilor agricole, la diminuarea creşterii pădurilor şi au consecinţe asupra climei. Emisiile mai multor poluanţi au scăzut în ultimii ani, ceea ce a condus la îmbunătăţirea calităţii aerului în anumite zone. Totuşi, această scădere nu a condus întotdeauna la o reducere corespunzătoare a concentraţiilor poluanţilor atmosferici. Problemele persistente legate de calitatea aerului necesită eforturi suplimentare pentru reducerea emisiilor mai multor poluanţi.