Arheologii au descoperit urme de variolă în scheletele unor copii din secolul al XVI-lea

În Peru, cercetătorii au făcut o descoperire arheologică inedită: scheletele a doi copii din secolul al XVI-lea, afectaţi de variola, scrie Smithsonian Magazine. Găsite într-un cimitir în apropiere de Huanchaco, aceşti copii au căzut victime osteomielitei varioloase, o infecţie rară a oaselor cauzată de virusul variolei. Mormintele lor, parte a unui sit mai mare de înmormântări care include atât rămăşiţe coloniale europene, cât şi indigene Chimu-Inka, oferă perspective asupra impactului timpuriu al colonizării europene asupra Americii de Sud.

Huanchaco, deja cunoscut pentru importanţa sa arheologică datorită descoperirilor anterioare de morminte sacrificiale, a dezvăluit o altă parte din istorie cu aceste descoperiri. Prezenţa crucilor creştine şi a artefactelor europene alături de înmormântările indigene subliniază interacţiunile complexe dintre coloniştii europeni şi populaţiile locale.

Variola, introdusă în regiune de către exploratori europeni precum Francisco Pizarro în anii 1530, a devastat comunităţile indigene lipsite de imunitate la boală. Până în 1620, variola devastase peste 70% din populaţia indigenă de-a lungul coastei nordice a Perului. Copiii, cu sistemele lor imunitare vulnerabile, au constituit o parte semnificativă a înmormântărilor din cimitir.

Grindeanu, despre descinderile din portul Constanța: Acest Eldorado s-a terminat. Vinovații vor zbura

12:12

Zeci de zone de plajă, scoase la licitație pentru următorii zece ani

12:10

Scheletele celor doi copii, cu vârste cuprinse între 1 şi 2 ani, prezentau leziuni osoase extinse caracteristice osteomielitei varioloase, indicând o formă severă de infecţie cu variolă. Aceste descoperiri reprezintă primele cazuri documentate de osteomielită varioloasă în America de Sud, aruncând lumină asupra necazurilor bolilor infecţioase aduse de contactul european.

Cercetătoarea principală, Khrystyne Tschinkel, subliniază importanţa acestor descoperiri în înţelegerea epidemiologiei istorice a izbucnirilor coloniale timpurii din regiune. Studiind astfel de cazuri, istoricii pot reconstitui o naraţiune mai cuprinzătoare a transmiterii bolilor şi a impactului acestora asupra societăţilor indigene.

Aceste perspective arheologice nu numai că aprofundează înţelegerea pandemiilor trecute, dar oferă şi lecţii pentru provocările contemporane şi viitoare de sănătate publică. Prin examinarea interacţiunii dintre virusuri şi populaţiile umane de-a lungul timpului, cercetătorii îşi propun să contribuie la elaborarea unor strategii pentru gestionarea bolilor infecţioase emergente în lumea globalizată de astăzi.