Articolul privind arestul la domiciliu din Codul de procedură penală este NECONSTITUŢIONAL. Cât poate dura măsura

Articolul din Codul de procedură penală care reglementează arestul la domiciliu a fost declarat neconstituţional de CCR pentru că nu prevede durata pentru care această măsură poate fi dispusă.

Reglementarea, trimisă în plenul Senatului de Comisia juridică, prevede că "în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile", iar durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

De asemenea, proiectul mai prevede că "în tot cuprinsul judecăţii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive şi a arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri".

Votul Senatului a fost de 118 voturi "pentru", două voturi "împotrivă" şi o abţinere.

Curtea Constituţională a decis, în 7 mai, că dispoziţiile articolului 222 din Codul de procedură penală încalcă legea fundamentală, întrucât nu este precizată durata maximă a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii în primă instanţă.

Curtea Constituţională a arătat, în motivarea deciziei, că arestul la domiciliu reprezintă o măsură intruzivă ce poate afecta drepturi şi libertăţi fundamentale, respectiv libera circulaţie, viaţa intimă, familială şi privată, dreptul la învăţătură şi munca şi protecţia socială a muncii.

"Ingerinţa analizată nu este însă proporţională cu cauza care a determinat-o, aşa încât Curtea reţine că dispunerea măsurii arestului la domiciliu, în procedura de cameră preliminară şi a judecăţii în primă instanţă, fără a se reglementa cu privire la termenele pentru care poate fi dispusă şi durata maximă a acesteia, nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual, întrucât această măsură poate fi dispusă pentru o perioadă nelimitată de timp", conform motivării CC.

Potrivit textului de lege analizat de judecătorii constituţionali, "(1) În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile", "(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile".

Acelaşi articol stipulează că "(3) În cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală".

De asemenea, textul de lege stabileşte că durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

Totuşi, niciunul dintre alineatele acestui articol nu stabileşte perioada maximă de impunere a arestului la domiciliu, în procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii în primă instanţă.

Parlamentarii au trebuit să pună în acord decizia Curţii Constituţionale cu articolul 222 din Codul de procedură penală.

Conform Codului de procedură penală, măsurile preventive sunt reţinerea, controlul judiciar, controlul judiciar pe cauţiune, arestul la domiciliu şi arestarea preventivă.

Supravegherea persoanelor arestate la domiciliu sau aflate sub control judiciar se face de către cei aproximativ 500 de poliţişti de la structurile de supraveghere judiciară. Aceştia verifică periodic modul în care persoanele aflate sub supraveghere judiciară îşi respectă obligaţiile, iar în cazul încălcării acestora, sesizează instanţa.