INTERVIU – Dumitru Costin: N-ai organizaţie puternică, guvernele şi puterea te distrug

Rep.: Ce rol ar mai putea avea în continuare Consiliul Economic şi Social (CES), în condiţiile în care Guvernul intenţionează să înfiinţeze o nouă structură tripartită?

D.C.: Consiliul Economic şi Social, prin definiţie, în majoritatea ţărilor europene, inclusiv la nivel european, funcţionează în mecanism tripartit, care are sindicate, patronate şi societate civilă, dar e o societate civilă bine structurată, bine pusă la punct. În România, Guvernul s-a substituit societăţii civile şi, din acest motiv, de ani în şir, de pe la sfârşitul anilor 1990, de când s-a înfiinţat, el centrează, el dă cu capul, el vine cu proiectele de acte normative în CES şi tot el votează că este de acord cu ele. Din acest motiv, sistematic, punctele de vedere ale sindicatelor şi patronatelor nu au fost luate în considerare, pentru că inclusiv mecanismul de adoptare a avizelor CES este făcut în aşa fel încât Guvernul să se protejeze.

Acum, Guvernul face următorul lucru: zice da, m-am gândit să ies din CES, să las societatea civilă să intre, dar am grijă să creez o altă entitate în care să fiu moţ iarăşi parte şi să mimez în continuare o consultare a sindicatelor şi patronatelor pe decizii majore ale naţiunii, dar pe care să continui să-mi impun punctul de vedere. Ceea ce nu a înţeles niciun Guvern din România, cel puţin după 1997, odată cu apariţia instituţionalizată a dialogului social, faptul că până la urmă tu ca Guvern eşti, pe baza votului pe care îl primeşti, imaginea unei zone politice, că e un partid sau o alianţă. Partidele respective, la rândul lor, reprezintă cetăţeni cu diverse aspiraţii, cu diverse nevoi din societate.

Novak Djokovic, eliminat în turul secund la Monte Carlo

Preşedintele Emmanuel Macron susţine că Franţa ar putea recunoaşte statul palestinian în iunie

Guvernele din România nu au înţeles că, spre exemplu, patronatele care reprezintă capitalul şi sindicatele care reprezintă salariaţii din economie ajung la un punct de vedere comun şi îl susţin. Pentru el, ca Guvern, asta înseamnă o ieşire onorabilă pe tot felul de măsuri, şi spun atât timp cât am sprijin de la cei care au capitalul şi de la cei care reprezintă forţa de muncă pe un demers legislativ, pe un proiect de lege, pe o hotărâre de Guvern, eu pot să ma duc liniştit în faţa opiniei publice, în faţa Parlamentului, în faţa opoziţiei să spun: «Opoziţie, ce probleme ai dacă aceştia susţin acest lucru?».

Guvernul nu a înţeles că acest mecanism de consultare european este absolut necesar României. L-au folosit în mod abuziv, au păcălit, au trişat şi au uzat de fiecare dată de poziţii de forţă. Ceea ce încearcă să facă acum este un surogat, o şmecherie, tocmai pentru a arunca în derizoriu instituţia dialogului social, pentru că lucrurile cheie care ţin de reforme economice şi care ar trebui să fie în dreptul Consiliului Economic şi Social se mută în cu totul altă structură în care Guvernul va vrea să existe în continuare şi să îşi spună punctul de vedere.

Atât timp cât Guvernul unei ţări, indiferent cum se numeşte el, nu va înţelege că ar trebui să aibă interlocutori sindicate şi patronate, şi societate civilă, interlocutori puternici, bine structuraţi, cu o expertiză de calitate, care să îi fie de ajutor în elaborarea unei politici publice, naţionale, atât timp cât îi va trata cu lipsă de respect şi îi va desconsidera, va lucra la distrugerea lor, acela va fi întotdeauna un Guvern care va avea în permanenţă contestări, va fi un Guvern care de multe ori va lua decizii care nu sunt în folosul cetăţenilor, indiferent că sunt deţinători de capital sau simpli lucrători.

Asta nu înţeleg nici guvernele, nici partidele politice care pun aceste guverne, care este rostul şi rolul entităţilor de tip sindicat, de tip patronat în societate. Toate au încercat să controleze politic, să controleze instituţional aceste organizaţii. Din acest motiv, spre exemplu, există în continuare fracţiuni în mişcarea sindicală, dar şi în cea patronală. Dacă la sindicate discutăm de cinci confederaţii, pe partea patronală e jale, este un număr foarte mare, sunt atomizaţi, sunt slabi, sunt manipulaţi, utilizaţi, controlaţi politic. La un moment dat erau chiar organizaţii patronale conduse de oameni numiţi politic, tocmai pentru că nici partidele, nici Guvernul nu au înţeles că au nevoie de interlocutori independenţi, cu capacitate de expertiză, cu calitate, care să vină în construcţia unor politici publice bune pentru naţiune şi pentru popor.

Dumitru Costin a mai spus că organizaţiile sindicale trebuie să strângă rândurile, iar pentru asta BNS a trimis câte o invitaţie de a fuziona celorlalte patru confederaţii, dar până acum numai „Cartel Alfa” şi CNSLR Frăţia au răspuns.

El a precizat că a propus această fuziune pentru că, în ultima perioadă de timp, din cauza acestei „fărâmiţări” a sindicaliştilor, cei de la putere au putut „să joace foarte bine între unii sau alţii”, au găsit vulnerabilităţile, le-au speculat şi i-au pus unii împotriva altora.

Liderul BNS a mai spus că organizaţia sindicală „nu este un moft, nu este o ticăloşie, nu este o golănie”.

Proiectul propus de BNS celorlalte confederaţii sindicale s-ar putea finaliza până în toamna acestui an, a precizat Costin.

În ce priveşte noul Cod al Muncii, Dumitru Costin a spus că prevederile acestuia produc un dezechilibru major în relaţia dintre angajat şi angajator. El a precizat că noul Cod al Muncii dă o libertate totală angajatorului în a stabili indicatorii de performanţă pentru un lucrător sau altul.

Prezentăm integral interviul acordat de preşedintele Blocului Naţional Sindical, Dumitru Costin, agenţiei de presă MEDIAFAX:

Reporter: Apariţia noului Cod al Muncii a grăbit cumva ideea aceasta de fuzionare a confederaţiilor sindicale?

Dumitru Costin: Ideea de fuziune a confederaţiilor sindicale nu este neapărat grăbită de modificările din noul Cod al Muncii şi din Codul de Dialog Social, aşa cum am insistat să clarific. Nu neapărat. Noi cei din Blocul Naţional suntem cei care, la consiliul nostru naţional extraordinar din urmă cu aproximativ o lună, am hotărât să adresăm o scrisoare tuturor celorlalte confederaţii sindicale şi să facem un apel către ei în ideea de a ne aşeza la masă şi a găsi o formulă normală şi firească de negociere şi de consolidare.

De ce am făcut acest lucru? Nu împinşi de la spate de modificările de legislaţie, ci din cauza unor constatări, anume că în ultima perioadă de timp, din cauza acestei fărâmiţări, acestei atomizări, puterea, indiferent cum s-a numit ea, a putut să joace foarte bine între unii sau alţii. Au găsit vulnerabilităţi, le-au speculat, ne-au pus unii împotriva altora. Erau utilizaţi anumiţi lideri ai unor federaţii profesionale, se acredita ideea spargerii mişcării sindicale şi creării unei structuri sindicale a bugetarilor din România. Ideea pe care mergem noi este aceea: e cazul să strângem rândurile, e cazul să ne organizăm într-un format nou, modern, eficient, care să ofere servicii foarte bune membrilor de sindicat să justifice faimoasa întrebare «De ce sunt membru al unei organizaţii şi ce beneficii îmi aduce apartanenţa la o asemenea oganizaţie?». Pentru că aceste întrebări de regulă nu-şi prea primesc răspunsul. Cel puţin ultimii 20 de ani au arătat acest lucru.

Când te întrebi pentru ce plăteşti cotizaţia sindicală, răspunsul care vine este pentru că îţi negociez contractul colectiv de muncă şi eventual îţi mai ofer nişte ajutoare sociale, mai organizez mici competiţii sportive, chestii de genul acesta sau, mai rău, o chestie care a proliferat în ultima perioadă de timp: s-au creat organizaţii sindicale conduse de indivizi ori puşi de administraţii de sindicate galbene, ori de indivizi frustraţi care şi-au pierdut poziţiile în ierarhiile sindicale şi au creat aceste organizaţii sindicale noi, cu gândul – de la bun început au gândit acest lucru – să creeze organizaţia sindicală ca s-o mănânce pe cealaltă din curtea companiei sau instituţiei respective, să distrugă.

Şi cum puteam să facem acest lucru? Foarte simplu. Luăm o cotizaţie mai mică decât iau ceilalţi şi toată această cotizaţie o întoarcem înapoi, de două ori pe an de Paşti şi de Crăciun, v-o dăm înapoi. Evident că oamenii, în sărăcia asta, se gândesc: bine ne-au luat banii, ăia sunt tot banii mei şi mi-i dă înapoi. Ar fi trebuit să se întrebe normal şi firesc: «Bine, dacă eu ţi-am plătit o cotizaţie ca tu să mă reprezinţi, să negociezi un contract bun pentru mine, să mă asişti de la spate, să mă ajuţi din punct de vedere juridic, fiscal, să mă ajuţi să mă reorientez profesional, dacă am o problemă şi mâine, poimâine rămân pe drumuri şomer, de ce îmi dai banii ăştia înapoi, tu cum o să funcţionezi? Te plăteşte cumva patronul? Tu cum o să funcţionezi, tu cum o să îmi asiguri mie toate serviciile de care eu am nevoie ca membru de sindicat în organizaţia ta? De unde resurse? Sau de fapt tu eşti doar o coajă aşa creată care nu faci nimic altceva decât să produci distorsiuni şi să ameţeşti oamenii şi să-i păcăleşti?»Şi din păcate au prins aceste false organizaţii sindicale, care nu au făcut nimic altceva decât să atomizeze de la o zi la alta mişcarea sindicală.

Rep.: Aţi vorbit şi cu oamenii înainte?

D.C.: Oamenii să ştiţi că simt nevoia strângerii rândurilor. Aşa cum am spus, creăm nişte punţi de comunicare rapide, moderne, cu fiecare individ membru de sindicat în organizaţia noastră. Chiar dacă nu putem să ajungem fizic noi acolo, ei vor avea în permanenţă acces la informaţii şi vor putea să aibă reacţii, opinii, păreri, o să fie ascultaţi, respectaţi şi sprijiniţi. Cred că ăsta e lucrul cel mai important pe care îl avem noi de făcut în perioada imediat următoare ca mişcare sindicală. Evident, nu pot să generalizez acest lucru la întreaga mişcarea sindicală, vorbesc strict de familia noastră.

Am făcut acest apel în ultimul nostru consiliu naţional, către toate celelalte confederaţii, până acum ne-au răspuns două confederaţii, doar cei din CNSRL Frăţia şi din Cartel Alfa. Avem o echipă de negociere mandatată de consiliul naţional, am început deja consultările cu cele două organizaţii.

Rep.: Cam când s-ar putea finaliza?

D.C.: Este greu de estimat când se poate finaliza acest proces, pentru că vorbim de organizaţii diferite, cu culturi instituţionale diferite, cu priorităţi diferite. Noi, spre exemplu, Blocul Naţional Sindical, ne-am stabilit ca în perioada imediat următoare, deci până în noiembrie, să punem la punct această nouă formă de organizare. Alţi colegi nici nu au început să gândească ceea ce noi facem acum, şi unul din subiectele pe care le are de discutat echipa de negociere a BNS este şi aceea de a discuta cu colegii dacă şi ei agreează această idee de restructurare şi reformare a mişcării sindicale din temelii. Pentru că dacă ei nu vor vrea, nu putem să-i obligăm. Dar nici nu putem, asta e teza pe care noi o susţinem, să mergem în continuare în acelaşi format şi în aceeaşi formă de organizare care se dovedeşte păguboasă pentru membrii de sindicat în primul rând, pentru lucrători şi, nu în ultimul rând, pentru organizaţie în sine, că dacă oamenilor le este greu şi nu au speranţe, nu au soluţii, nu au sprijin, nu au ajutor, atunci nici organizaţia în sine nu poate să fie puternică.

N-ai organizaţie puternică, guvernele şi puterea te distrug, aşa cum cel puţin în opinia mea au făcut-o în ultimii doi ani de zile. Au profitat de toate aceste slăbiciuni ale noastre şi au distrus bucăţică cu bucăţică. Însă, din păcate, nu sunt conştienţi de un lucru: orice societate normală are nevoie de astfel de interlocuitori. Nu suntem un moft. Organizaţia sindicală nu e un moft, nu e o ticăloşie, nu e o golănie. Organizaţia sindicală până la urmă se naşte din exprimarea unuia din drepturile fundamentale ale omului, dreptul la liberă asociere. Până la urmă, aşa ajung oamenii să se asocieze şi să constituie organizaţii sindicale. Şi se asociază tocmai pentru a se putea apăra mai bine, pentru a-şi putea promova mai bine interesele, treptat. Dacă în ăştia 20 de ani am lucrat într-un format de organizaţii care în opinia mea nu au dus acolo unde trebuia – şi o să vă explic şi de ce nu au dus acolo unde trebuia -, până la urmă marea responsabilitate, marea vină este a noastră, a liderilor, care n-am reuşit în tot acest amar de vreme să începem să evaluăm corect schimbările din societate, schimbările din piaţa muncii şi să venim la rândul nostru cu alternative pentru a ne moderniza şi a ne schimba modul în care funcţionăm, existăm şi reprezentăm oamenii. Aşa cum am spus, pot să discuţi despre conducerea unei noi entităţi în momentul în care ai stabilit foarte clar cum este organizată şi cum funcţionează aceasta. În momentul acela ai clar şi elementele care duc spre o echipă de conducere. Cel puţin BNS nu merge pe teza unei conduceri monocefale, cu un singur individ care să conducă. Noi suntem singura confederaţie sindicală din România care are chiar în statutul său foarte clar stabilite responsabilităţile preşedintelui, vicepreşedintelui, secretarului general, vicepreşedinţilor, membrilor board-ului, fiecare are răspunderi clare, fiecare candidează pentru un mandat.

Nu fuziunea ne duce la o reacţie mai bună din partea oamenilor, ci o informare corectă a lor în mobilizare eficientă a lor. Fuziunea nu face decât un singur lucru: va crea o masă mai mare de indivizi reprezentaţi, iar dacă această masă va rămâne în acelaşi format de organizare prost care dăinuie de 20 de ani, membrii de sindicat de acolo vor fi la fel de neinformaţi, la fel de puţin mobilizaţi, la fel de puţin asistaţi, deci nu am rezolvat nimic. Informarea şi mobilizarea oamenilor sunt esenţiale. Dacă le dai informaţii în timp real, informaţii corecte, le explici oamenilor despre ce este vorba, le explici riscurile pe care le au, atunci cu siguranţă vei avea în stradă alături de tine, ca lider de sindicat, ca activist mult mai mulţi oameni.

Rep.: Când se va finaliza această fuziune?

D.C.: Este posibil să se finalizeze până în toamna acestui an şi atunci Congresul BNS să se transforme într-un congres de fuziune a mişcării sindicale între două sau mai multe confederaţii sindicale, cu toate că până în prezent doar două, Cartel Alfa şi CNSLR Frăţia, au răspuns invitaţiei. La fel de bine s-ar putea să nu se finalizeze procesul până în toamna acestui an, să fim cu negocierile avansate şi în toamna acestui an la Congresul BNS să se facă doar o extensie de mandat pentru cei care conduc sau să aleagă o echipă interimară care să ducă procesul de fuziune la sfârşit şi fuziunea aceasta să aibă loc în primăvara sau vara anului viitor.

CITEŞTE ÎN CONTINUARE