Statul le dă a doua şansă, dar nimeni nu garantează că un condamnat pe viaţă este reabilitat. Dumitraşcu: „E o greşeală că dăm drumul la oameni care au 4-5 crime”

Cazul condamnatului pe viaţă pentru crime care a incendiat o fată de 17 ani din Mehedinţi, după eliberarea condiţionată te face să te întrebi dacă poţi avea garanţia că astfel de deţinuţi pedepsiţi pentru omor pot fi cu adevărat reabilitaţi?

Răspunsul este că nu are nimeni siguranţa, iar statul are, momentan, mâinile legale. Este perfect legală procedura de eliberare condiţionată în cazul condamnaţilor pe viaţă, însă nu înseamnă că este perfectă şi nu ar trebui modificată. Mai ales pentru că mulţi mimează un comportament bun şi strâng credite mergând la cursuri sau la slujbe religioase chiar înainte a cere eliberarea.

”Nimeni nu poate garanta, pentru că nu ştii ce are în cap, poţi să speri că va fi ok, poţi să speri că a suferit destul 25 de ani  şi că nu va mai face. Cred că e o greşeală că noi dăm drumul la oameni care au 3-4-5 crime. Dar noi le dăm drumul relativ tineri, sperând că nu o să mai facă. De ce să speri asta? Când ştii că el nu dă doi lei pe viaţa unui om”, a declarat Sorin Dumitraşcu, liderul Federaţiei Sindicatelor din Administraţia Penitenciarelor.

”Nu poate nimeni şi nimic să garanteze reacţiile şi acţiunile viitoare ale unei persoane care a stat în detenţie 20 de ani. Specialiştii pot accepta eliberarea, iar testarea psihologică să confirme, să conducă să susţină spre această decizie, insă nimeni nu poate anticipa situaţiile de viaţă şi reacţia pe care poate s-o aibă fostul condamnat. Faptul că mulţi criminali recidivează determină societatea să aibă reticenţe faţă de reabilitarea acestor persoane. Teama este să nu devină ei victimele”, a declarat Keren Rosner, psiholog.

”Ce poţi să ştii ce are în capul lui? De 25 de ani în închisoare, ce mai are ăla bun în capul lui? Sigur că nu mai are nimic bun”, spune Aneta Şchiopu, naşa tinerei de 17 ani incendiată în Mehedinţi.