Bătăi, ameninţări, trafic. România, ţara copiilor abuzaţi în toate felurile. 15.000 de cazuri, raportate de Protecţia Copilului

Aproape 15.000 de cazuri de abuz şi neglijare au fost raportate de către DGASPC-uri în 2018. 94% din cazurile de abuz şi neglijare au loc în familie, se arată în raportul realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului.

Din sondaj reiese că numărul real al copiilor victime este mult mai mare, majoritatea cazurilor nefiind referite de către serviciile sociale sau alţi specialişti care lucrează cu copiii (cadre didactice, medici etc.).

Portivit datelor de sondaj, două treimi dintre copii au fost supuşi abuzului emoţional şi abuzului fizic uşor ca forme de disciplină. Nefiind conştienţi de efectele negative ale acestor comportamente asupra copiilor, părinţii utilizează aceste forme de abuz pentru a corecta comportamentul copiilor.

În ceea ce priveşte violenţa în şcoli, aproximativ unul din trei copii din ciclurile gimnazial şi liceal spun că au fost supuşi unor forme de violenţă fizică sau psihologică în şcoală. O proporţie şi mai mare a fost a victimelor din mediul online. Violenţa repetată asupra copiilor poate avea repercusiuni grave pentru sănătatea lor mintală şi performanţa scolară, arată studiul.

Şi traficul de copii reprezintă una din temele analizate în raportul realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului, fiind înregistrare şi în acest caz cifre îngrijorătoare. Dintre toate victimele traficului de persoane identificate de Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane, mai mult de jumătate sunt minori. Minorii sunt traficaţi atât intern cât şi internaţional în scopul exploatării sexuale, pentru săvârşirea de infracţiuni (furt, înşelăciune etc.) şi pentru exploatare prin muncă, se arată în raport.

Şi în ceea ce priveşte zona copiilor cu dizabilităţi şi a cerinţelor educaţionale speciale, există foarte multe probleme. Conform datelor ANPDCA, în România, există 65.731 copii cu dizabilităţi. Cifra nu include însă copiii ai căror părinţi nu au făcut demersuri pentru încadrarea oficială într-un grad de handicap. Incidenţa neşcolarizării este de 7 ori mai mare în rândul persoanelor cu dizabilităţi decât în rândul populaţiei generale.

Conform unor date din 2016, mai puţin de jumătate (42%) erau încadraţi în şcoli de masă. Încă 26% erau înscrişi în şcoli speciale sau beneficiau de educaţie specială de grup şi 3% erau educaţi în regim individual. Aproximativ 29% dintre copiii cu dizabilităţi nu erau înscrişi în învăţământ, dar acest grup include şi copiii de vârste foarte mici. Totuşi, peste 6.000 de copii cu dizabilităţi cu vârsta de peste 5 ani nu erau înscrişi în nicio formă de învăţământ, se arată în raportul realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului.

Tot în raport se arată şi faptul că şcolile de masă sunt slab pregătite pentru integrarea şi sprijinirea copiilor cu dizabillităţi şi CES-uri, din punct de vedere al accesibilizării materiale, şi în ceea ce priveşte pregătirea personalului didactic şi socializarea celorlalţi copii şi părinţi în spiritul educaţiei incluzive.

La nivelul anului şcolar 2017-2018, rata abandonului şcolar la nivel naţional în învăţământul primar şi gimnazial era de 1,7% (aprox. 30.000 elevi), cu cea mai mare rată a abandonului şcolar înregistrată în Regiunea Centru cu 2,6%, urmată de Regiunea Sud-Est, cu 2%, arată datele unui raport realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului.

Potrivit aceleiaşi surse, mediul rural se confruntă cu un număr considerabil mai mare de copii care abandonează şcoala, cu un procent de 2,2% în 2015, faţă de cel urban cu 1,5% în acelaşi an. În anul şcolar 2016-2017, învăţământul primar şi gimnazial a înregistrat o rată a abandonului de 1,1% în urban şi 2.3% în rural.

Costurile de şcolarizare sunt principalul motiv de abandon şcolar în comunităţile marginalizate, potrivit raportului realizat de Organizaţia Salvaţi Copiii, împreună cu Avocatul Poporului. Pentru o parte dintre elevi, mai ales pentru cei din zonele rurale sărace, unul dintre aceste costuri restrictive este cel aferent transportului către şi de la şcoală. La nivelul anului şcolar 2015-2016, peste 125.000 de elevi au făcut naveta zilnic folosind transportul rutier pentru a ajunge la cursuri.