Bazac - Reoganizarea spitalelor neeficiente, factoring la reţete, program european de lucru

Ministrul Ion Bazac are câteva soluţii pentru ieşire din criză, precum sistemul de factoring la plata reţetelor către farmacii şi programele naţionale de sănătate, reorganizarea reţelei de transfuzie şi introducerea donării voluntare de sânge, transformarea în centre multifuncţionale a celor peste 300 de spitale mai puţin eficiente, un program european de lucru pentru medici, muncă privată în ambulatoriul spitalului şi, bineînţeles, introducerea coplăţii, în locul plăţilor informale.

România este deja de câţiva ani în UE, iar pentru reorganizarea sistemului sanitar românesc pot fi luate de acolo modele moderne de organizare spitalicească, dar şi de organizare financiară, a mai spus Bazac.

Agenţia MEDIAFAX vă prezintă integral interviul acordat de ministrul Sănătăţii, Ion Bazac.

Reporter: Care este, de fapt, situaţia reală în privinţa datoriilor la medicamente?

Ion Bazac: Există în momentul acesta nişte datorii istorice, care vin din 2006. Sunt atât la spitale, cât şi la farmacii. Am avut o întâlnire cu Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor Internaţionali, acum zece zile, şi am discutat cu ei modalitatea în care am putea să găsim un mecanism financiar de aşa natură încât să putem să reglementăm situaţia plăţilor fără să afectăm deficitul bugetar. Normal bugetul intră într-o dimensiune care este stabilită cu Fondul Monetar şi atât noi, cât şi alţii trebui să încercăm să ne încadrăm în grilele astea de aşa natură încât să putem să primim tranşa a doua, în luna octombrie. Şi atunci, le-am făcut două propuneri, sau mai bine zis trei propuneri (atât producătorilor, cât şi distribuitorilor - n.r.). Două au fost în legătură cu decalarea plăţilor, şi le-am propus ca în programele naţionale de sănătate să mutăm plăţile la spital de la 30 la 90 de zile, iar la farmacii să mutăm plăţile de la 60 la 120 de zile. Dar să le mutăm în mod oficial şi nu numai în mod formal. Acum se plătesc în funcţie de cum vin banii de la Casa de Asigurări. Şi, mutându-le în mod oficial, atunci evident ei nu mai emit facturi decât la scadenţă, pe de o parte, iar pe de altă parte creem un anumit tip de predictibilitate, ca să putem să aplicăm a treia propunere pe care le-am făcut-o, să stabilim un mecanism de scontare. Ca să fiu mai explicit, ceea ce am numit factoring este un fel de scontare a facturilor emise de distribuitori în sistemul bancar, având drept garanţie fondul Casei de Asigurări.

Reporter: Concret, ce se va întâmpla?

Ion Bazac: Casa de Asigurări a sesizat, de vreo 30 de zile, că extrem de multe farmacii şi-au cesionat facturile către terţi, fie către distribuitori, ceea ce nu este lucrul cel mai rău, fie către companii de recuperare a creanţelor ori către instituţii bancare, şi atunci evident că este mai simplu să creem noi un mecanism destul de riguros, decât să ne trezim în situaţia în care Casa de Asigurări să fie executată de un recuperator de creanţe pentru că farmacia a cesionat facturile acolo.

Şi atunci am stabilit cu Ministerul de Finanţe să "inventăm" şi pentru sistemul public un mecanism care în momentul ăsta ar debloca foarte multe dintre plăţile din sistemul privat. Funcţionează factoring-ul în sistemul privat. Este un chestiune care se practică în mod constant şi, din valoarea unei facturi, pot alege până la 85 la sută. Bani pe care şi-i recuperează inclusiv a doua zi după ce a fost emisă factura. Deci, este un anume tip de cash-flow în sistem, diferenţa de X la sută din 15-20 la sută, depinde de tipul de aranjament financiar, şi-o recuperează la scadenţă direct de la Casa de Asigurări. În felul ăsta cred că ei îşi pot debloca plăţile. Interesul meu este multiplu. În primul rând, este evident că şi farmaciile trebuie să-şi recupereze banii, şi distribuitorii. Nu mai spun de lanţul care trebuie să se închidă la producător. Deci, sistemul se blochează pentru că ei nu au disponibilităţi financiare. Înainte se finanţau de la bănci. Acum treaba asta a murit o bucată de timp şi atunci trebuie să îi ajutăm să-şi creeze disponibilitatea de lichidităţi şi sistemul de sănătate să nu aibă o presiune foarte mare, în legătură cu plăţile, acum la sfârşit de an.

Reporter: Totuşi, domnule ministru, vorbim de nişte plăţi istorice, aşa cum aţi spus dumneavoastră, şi disciplina financiară permite foarte greu să plăteşti ceva dacă anul financiar s-a încheiat. Există o pârghie şi pentru aceasta? Tot acelaşi sistem?

Ion Bazac: Sigur. Mecanismul este extrem simplu dacă sistemul de la Casa de Asigurări nu se înregistrează cu facturile acestea. Facturile se emit la data scadenţei, adică peste 120 de zile. Deci, ea nu se înregistrează cu facturile astea în acest an, se înregistrează cu ele în anul viitor. Prin această factorizare, companiile îşi pot lua banii, şi farmaciile, automat, în acest an financiar, şi atunci ei îşi recuperează banii. Noi nu ne înregistrăm cu ele la deficitul bugetar, deci în bugetul consolidat al statului, şi, în felul acesta, împingem oarecum lucrurile astea în anul 2010. Asta în ideea că, în 2010, există previzionată o creştere economică. Aşa este aranjamentul cu Fondul Monetar Internaţional. O creştere mică, dar există. Bugetul pe 2010, va fi făcut anul acesta, adică la sfârşitul lunii octombrie. El se va baza pe această mică creştere economică, şi atunci sigur că vor fi şi alte cifre. În plus, acum suntem în negocieri, vom primi în mod sigur, la rectificare, credite de angajament pentru toate sumele care le avem scadente în anul 2009. Credite de angajament pentru 2010 de aşa natură încât să putem să instituim acest mecanism financiar, pentru că nu este suficient să stabilim cu Ministerul de Finanţe care este mecanismul financiar, probabil că va trebui să-l instituţionalizăm printr-o hotărâre de guvern.

Dacă sumele pe care le vom plăti în 2010 nu le avem deja angajate în această rectificare bugetară, să avem şi dreptul legal să le angajăm, sigur că tot acest mecanism este inutil. Şi asta am stabilit cu Ministerul de Finanţe, e foarte clar că bani în plus nu vom putea primi, pentru că nu avem de unde. Dar, dacă avem dreptul să angajăm sume în contul anului 2010, atunci problema este parţial rezolvată şi o să scădem presiunea pe sistem în acest an.

De fapt, ce căutăm noi să rezolvăm aici, două lucruri importante. Scăzând presiunea la sistemele de sănătate şi la plata cu medicamentele compensate şi gratuite, practic putem să redistribuim sumele în interiorul bugetului Casei de Asigurări de aşa natură încât să asigurăm plata pe trimestrul IV la asistenţă medicală primară. Asta este, într-adevăr, o problemă, e şi un angajament al meu faţă de Asociaţia Medicilor de Familie. Apoi, să putem să mai plătim dintre sumele restante la spitale, cele care sunt restante cu intervale foarte mari de timp la peste 120 de zile, de 150 de zile. Sunt plăţi la nivelul ăsta şi asta ... să începem să le plătim.

Reporter: Cât de multe spitale au o astfel de situaţie?

Ion Bazac:: Au 47 de spitale.

Reporter: Sunt, de fapt, cele la care aţi trimis controlul?

Ion Bazac: Exact, cele la care am trimis controlul şi unde, într-adevăr, am constatat nişte deficienţe foarte mari. Campion este Spitalul Clinic Universitar de Urgenţă din Târgu Mureş. Are cele mai mari datorii, multe dintre ele însă sunt angajate depăşind bugetul, şi acolo e o problemă şi legală.

Reporter: Dar, în acest moment, există şi altele cu probleme în afară de acestea 47, sau în rest problema este rezolvată?

Ion Bazac:: Problema nu este rezolvată, dar sunt cu datoriile în termene agreate cu furnizorii. Relaţia între furnizor şi spital nu este reglementată de Casa de Asigurări şi nici de Ministerul Sănătăţii. Este o relaţie comercială între doi parteneri şi evident asta ţine şi de abilitatea managerului de a-şi putea stabili priorităţile.

Reporter: Şi asta aţi prezentat, de fapt, distribuitorilor, această strategie pe care aţi adoptat-o împreună cu producătorii?

Ion Bazac:: Exact. Sigur că până la urmă producătorii internaţionali de medicamente au fost de acord că este un mecanism viabil şi ar putea fi pus în aplicare, dar cei care sunt direct interesaţi de acest lucru sunt de fapt distribuitorii, pentru că ei sunt cei care furnizează medicamentele în farmacii şi în programele de sănătate.

Reporter: V-a fost prezentat un material de către directorul Institutului de Hematologie privind strategia pentru reţeaua de transfuzie. Aţi putea să-mi spuneţi dacă a fost găsită o soluţie pentru rezolvarea problemelor?

Ion Bazac:: Am solicitat o strategie la nivel naţional nu numai de la Institutul de Hematologie din Bucureşti, ci şi din toată reţeaua de hematologie. Au venit propuneri de eficientizare a activităţii. Sunt două lucruri care aici trebuie luate în considerare. În primul rând, că sistemul este încă destul de ineficient. Suntem în UE şi noi în continuare facem testări pe care în principiu n-ar mai trebui să le facem şi la care cheltuim extrem de mulţi reactivi.

Reporter: Ca de pildă?

Ion Bazac: Sunt două-trei categorii de testări. Cei de la Institutul de Hematologie o să prezinte o nouă schemă de testare a sângelui, care să fie şi mai eficientă şi care să fie şi mai economică, aşa am stabilit cu ei. În felul ăsta, o parte din economiile pe care le-am putea face aici s-ar redistribui la fondul de salarii.

Pe de altă parte, sigur este o problemă şi de management, şi asta am recunoscut-o de la bun început. De aceea, acolo este şi o echipă de control a Ministerului Sănătăţii. Fondurile, aşa cum au fost ele prognozate pe cheltuielile de personal, ar fi trebuit, în principiu, să ajungă până la sfârşitul anului. Din păcate, s-au acordat diverse sporuri, altfel decât stabilisem împreună cu managerul institutului şi sigur că lucrul ăsta a făcut ca să fim în situaţia ca să nu se mai poată primi drepturile salariale complete pe parcursul anului trecut.

Oricum, toată reţeaua de hematologie şi transfuziologie trebuie un pic regândită şi din prisma faptului că suntem singura ţară din Europa care în continuare - şi ştiţi că s-a încercat în 2006 acest lucru, şi în 2005, dar nu s-a găsit o soluţie -, în mod indirect, finanţăm donarea de sânge, o stimulăm material, ca să fiu mai direct. Restul Uniunii Europene are donarea voluntară. Avem un parteneriat pe care ministerul l-a încheiat cu Crucea Roşie şi încercăm să găsim o modalitate prin care să iniţiem nişte programe sociale, aşa cum fac în general toate ţările europene şi să stimulăm donarea voluntară. Lucrul ăsta ne-ar face să diminuăm în mod considerabil cantitatea de testări pe care le facem, foarte multe persoane care donează sânge având aceste bonuri pe care autorităţile locale le dau. Sunt persoane tarate, o fac strict din motive materiale şi evident sângele ăla este de extrem de proastă calitate.

Reporter: Dar credeţi că lanţul s-ar putea să se încheie aici, nu ar fi nevoie ca reţeaua să vizeze şi solicitările spitalelor ?

Ion Bazac: Tocmai asta este şi una dintre probleme, trebuie corelate necesităţile spitalelor cu ceea ce institutele de hematologie şi centrele de hematologie recoltează. Sunt perioade ciclice, ca să spun aşa, şi am văzut şi eu nişte statistici. Sunt luni ale anului în care, datorită faptului că se dau în continuu aceste tichete, avem un excedent masiv de sânge, creşte foarte mult donarea, şi luni în care donarea este în platou, liniară. Cred că lucrurile astea trebuie puţin coordonate şi, repet, trebuie o nouă strategie. De fapt asta am şi cerut comisiei de la Ministerul Sănătăţii, să realizeze o nouă politică în domeniul ăsta, să corelăm şi din punct de vedere al necesităţilor cantitatea de sânge cu solicitările spitalelor.

Trebuie să fie şi un concept nou de management în ceea ce priveşte reţeaua de hematologie. Iar eu insist că trebuie să găsim o soluţie prin care să stimulăm donarea voluntară. Asta este o treabă care trebuie făcută neapărat. În multe ţări europene sunt centre mobile de colectare a sângelui în pieţele publice, corelate cu perioada de vacanţă, corelate cu zilele libere. Aceste lucruri trebuie făcute aşa cum se fac în Uniunea Europeană, şi cred că s-ar mai putea reaşeza reţeaua asta pe principii noi. Repet, sângele pe care îl colectăm este, de foarte multe ori, de destul de proastă calitate şi atunci sigur că facem pe el testări suplimentare, care ne costă bani, bani ăştia s-ar putea duce în alte domenii, inclusiv la cheltuieli de personal.

Reporter: Să vorbim puţin despre programul de lucru care, teoretic, ar trebui să intre în vigoare la 1 septembrie şi asupra căruia au fost foarte multe controverse. Inclusiv Colegiul Medicilor din România spune că acesta nu va face altceva decât să sporească migraţia medicilor. Ce părere aveţi?

Ion Bazac: E relativ acest lucru. Programul acesta de lucru a fost în dezbatere de două ori pe site-ul ministerului, am avut şi o discuţie cu Colegiul Medicilor în primăvară în legătură cu acest subiect, eu am spus că, şi îmi menţin punctul de vedere, suntem singura ţară europeană care avem în continuare program de lucru sovietic. Este adevărat că trebuie să ţinem cont şi de părerea cadrelor medicale, fără discuţie. Dar cred că mai importantă este părerea pacienţilor, şi de ei în primul rând trebuie să ţinem cont şi de faptul că au nevoie de asistenţă medicală continuă. De fapt asta e problema, un interval mai mare de timp. Eu, sigur că îmi menţin punctul de vedere în legătură cu necesitatea introducerii timpului european de lucru. Echipa care lucrează la Ministerul Sănătăţii sigur că în momentul acesta analizează inclusiv o propunere pe care a făcut-o Colegiul Medicilor şi care se practică constant în Franţa şi a fost un precursor al introducerii sistemelor de tichete de sănătate în Franţa, pentru că este un model pe care şi noi vrem să-l introducem. Acest sistem dă dreptul medicilor care au programul de lucru european să poată, după terminarea programului, să lucreze în ambulatorii. Să trateze pacienţi privaţi contra unui tarif fixat pe nivel profesional şi din acest tarif un anume procent să se întoarcă în bugetul spitalelor. Acesta este modelul care se practică în Franţa şi se cheamă demiejour. Acesta este termenul, e deci de două ori pe săptămână şi practic spitalul pune la dispoziţia persoanei medicale infrastructura lui în limita unui procent de 25%, în Franţa. Am putea stabili şi noi un procent similar, ei pot trata pacienţii privaţi percepând un onorariu din care o parte să se întoarcă în bugetul spitalului. În felul ăsta dăm posibilitatea ca medicul să poată să lucreze în continuare şi în sistem privat, iar pe de altă parte să-şi poată respecta acest program european. Asta a fost propunerea Colegiului Medicilor, şi eu am preluat-o. Mi se pare o idee destul de bună şi am putea să o testăm, să vedem dacă într-adevăr funcţionează în România şi cred că poate fi şi aici, în România, un foarte bun precursor al introducerii sistemului tichetelor de sănătate.

Reporter: Da, şi acum chiar la asta m-aş fi întors, care este feedback-ul la coplată, aţi spus că veţi face un studiu?

Ion Bazac: Suntem la faza la care acum adunăm datele pentru un studiu pe care l-am făcut în legătură cu percepţia. Studiul ar putea fi public săptămâna viitoare sau în cel mult două săptămâni şi o să ne dăm seama exact despre ceea ce înţelege populaţia despre coplată.

Reporter: Din primele date, cam care vi se pare că ar fi opinia? Înclină oamenii spre acest sistem?

Ion Bazac: Nu. Cei care au înţeles sistemul îl acceptă, cei care nu l-au înţeles, sunt reticenţi.

Reporter: Dar ideea este dacă primează cei care l-au înţeles sau ceilalţi.

Ion Bazac: Asta ne va spune acest sondaj. Interesul meu este ca lumea să vadă foarte clar care este reala percepţie. Eu am spus clar, dacă există un grad mare de acceptabilitate, o să introducem coplata, dacă nu există încă, vom mai fi cu el în dezbatere publică. Oricum, în cel mai rău caz îl vom introduce începând cu 1 ianuarie 2010, odată cu tot mecanismul de descentralizare.

Reporter: Probabil, dacă aţi putea garanta cu ceva că nu vor mai plăti alte dări în afară de această coplată, oamenii ar accepta sistemul.

Ion Bazac: Modul în care noi am gândit acest mecanism este stimulativ. Dă posibilitatea să nu mai facă acele plăţi informale, ţinând cont că aceste tichete pentru sănătate sunt deductibile şi cred că e un punct de vedere important şi îi şi stimulează să le strângă. Asta a fost şi gândirea, şi mecanismul pe care l-am pus la punct. Dacă lucrul acesta nu s-ar întâmpla, ci pur şi simplu ar fi o plată în baza unei chitanţe, ea n-ar fi nici decontabilă, nici deductibilă şi nici n-ar trebui s-o ia, sigur că atunci ar fi tentat să nu o ia şi ar fi tentaţi în continuare să se folosească metoda plăţii informale. Nu mă aştept să se rezolve lucrurile astea peste noapte şi am spus-o foarte clar, e o mentalitate care s-a schimbat şi în ţări mult, mai evoluate, destul de greu. Dar e unica soluţie. Până şi Germania, care are cel mai social sistem, a introdus această modalitate de coplată, şi acolo se numeşte coplată, nu e nici tichet, nici altceva. Noi am încercat prin tichetele de sănătate să creem şi cadrul fiscal. Acesta este motivul pentru care am introdus această noţiune. Dar la nemţi, în sistemul german, este coplată pur şi simplu. Şi dacă acolo s-a introdus tocmai din necesitatea sistemului de a se autoregla, cred că ideea nu este proastă şi trebuie aplicată. Trebuie aplicată la momentul la care populaţia înţelege foarte clar că este nevoie de ele. Trebuie să înţelegem, în acelaşi timp, că beneficiem de serviciile medicale pe care ni le permite sistemul nostru de sănătate, în limita contribuţiilor pe care le plătim, care sunt cele mai mici din Europa.

Reporter: Aţi spus în repetate rânduri, de la instalarea dumneavoastră în funcţia de ministru, despre faptul că în România ar fi suficiente 150 de spitale.

Ion Bazac:Da, şi îmi menţin punctul de vedere.

Reporter: Cum credeţi că s-ar putea face aceast lucru, brusc sau în timp?

Ion Bazac: Am să vă spun cum se poate face. Pentru 2010 spitalele nu vor mai fi plătite în mod egal, şi ăsta este lucrul la care lucrează Casa de Asigurări în acest moment şi cred că aşa este şi corect. Nu poţi să plăteşti Spitalul de Urgenţă Floreasca la acelaşi nivel cu spitalul de la Comăneşti. Discutăm de spitale cu nivel de competenţă diferit, cu dotare, cu echipamente diferite, cu personal, nu mai discut de competenţă profesională. Deci, în mod sigur, vor fi cel puţin trei categorii de spitale, în funcţie de contractele pe care le vor avea cu Casa de Asigurări. Vor fi de cel puţin trei categorii, dacă nu cumva de patru categorii. Sau dacă are Casa de Asigurări o propunere, o să vedem în ce măsură este fezabilă ca de-a patra categorie de spitale, să iasă complet din sistemul de plată. Pentru că este clar, nu sunt eficiente. Foarte multe dintre ele nu funcţionează deloc eficient, pentru că ce calcul pe caz rezolvat poţi face la un spital care are un număr foarte, foarte redus de pacienţi. Şi atunci, dacă deja le plătim în mod diferit, deci începem să le categorisim, evident că ăsta este un prim pas în ceea ce înseamnă restructurare şi, ulterior, odată cu trecerea la autorităţile locale, o să înceapă un proces intens de reconversie.

Reporter: Simţiţi într-un fel faptul că au trecut anumite spitale către autorităţile locale?

Ion Bazac: Nu, este extrem de devreme, transferul făcându-se în cursul unui an financiar nu putem să spunem că e mai bine. În continuare Ministerul Finanţelor lucrează la anumite programe pe care nu le putem întrerupe, autorităţile locale finanţează şi ele complementar în momentul ăsta anumite categorii de investiţii. În momentul în care liniile de finanţare vor fi exclusiv dedicate sistemului autorităţilor locale, cele pe care le vor putea finanţa ei, şi vor fi retrase din bugetul Ministerului Sănătăţii, ministerul rămânând să finanţeze doar programe şi ceea ce finanţează în mod curent, atunci că, probabil, nişte rezultate s-ar vedea. Dar, e foarte clar că atâta timp cât mai mult de 100 de spitale, nu cu mult peste 100 de spitale, cheltuie 85% din banii sistemului de sănătate, global spun, e clar că acestea sunt spitalele pe care trebuie să le finanţăm. Pentru restul trebuie să venim cu soluţii, iar soluţiile astea nu trebuie inventate. Deci, dacă o autoritate locală are un spital unde are angajat personal şi are un doctor sau doi medici şi are foarte mult personal mediu, eu cred că acolo e mai simplu să facem un centru multifuncţional. Acel spital n-o să mai poată rămâne spital din cel puţin două motive, în primul rând pentru că nu o să mai aibă un contract adecvat privind activitatea de spital.

Trebuie să plătim şi după eficienţă, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă primarul primeşte acel spital în administrare va trebui să-l finanţeze, să îşi asume să finanţeze nişte categorii de investiţii. Dar dacă nu va avea bani să facă acest lucru, va decide singur că spitalul trebuie restructurat, iar noi trebuie să ne gândim la nişte criterii europene în legătură cu aceste spitale. Pentru că, mai devreme sau mai târziu, o să vorbim şi de acreditarea lor. Atunci o să ne trezim în situaţia neplăcută că spitalele nu vor putea fi acreditate indiferent că la nivel politic se doreşte ca un spital să rămână sau nu. Eu cred că nu înseamnă că rămânem fără asistenţă medicală acolo. Pot face un centru multifuncţional, de exemplu, care poate avea un echipament de radiologie şi un ecograf performant. Am spus de foarte multe ori, ne costă mai ieftin să cumpărăm două ambulanţe superperformante, decât să ţinem într-un spital personal medical nepregătit şi pentru care plătim salarii foarte, foarte mari. Şi, evident, personalul medical poate fi transferat către spitale unde într-adevăr să-şi poată face meseria. Ăsta este şi motivul pentru care acum regândim toată curricula şi pregătirea postuniversitară.

Reporter: Aţi afirmat, cândva, la Spitalul "Grigore Alexandrescu", că veţi susţine realizarea unei clinici de chirurgie cardiovasculară. Mai susţineţi acest proiect?

Ion Bazac: Da, susţin integral proiect. Este iniţiat de Primăria Sectorului 1. Mai mult decât atât, eu cred că dezvoltarea chirurgiei cardiovasculare infantile este o necesitate majoră în Bucureşti şi în România. Ministerul Sănătăţii este partener într-un proiect care se desfăşoară la Spitalul "Marie Curie". Am văzut de foarte curând proiectul, studiul de fezabilitate pentru Spitalul "Grigore Alexandrescu", care este făcut de Primăria Sectorului 1 şi mi se pare că e un proiect viabil. În momentul în care va fi necesară intervenţia Ministerului Sănătăţii, aşa cum am făcut-o şi la "Marie Curie", eu zic să o fac şi aici. Mai mult decât atât, în momentul ăsta sunt preocupat să încercăm să găsim un formator de medici în specialitatea de chirurgie cardiacă infantilă, pe care să încercăm să îl aducem la Bucureşti şi să creeze o şcoală care să funcţioneze şi la "Marie Curie", şi la "Grigore Alexandrescu". Pentru că, în mod evident, vorbesc despre tratamentele pe care le aprobă statul român în străinătate pentru pacienţi. Foarte mulţi sunt copii operaţi pe cord şi cred că nu este normal să trimitem copiii în străinătate în condiţiile în care avem baza să putem să facem şi în România aşa ceva. La "Marie Curie" va fi gata clinica o să o inaugurăm până la sfârşitul acestui an. Este complet dotată şi echipată şi facem demersurile pe lângă trei medici de origine română care lucrează în străinătate, care şi-au exprimat dorinţa să se întoarcă în ţară, de această specialitate. Încercăm să aducem un cadru didactic universitar de la Universitatea din Timişoara sau de la Universitatea de Medicină de la Târgu Mureş care să fie formator de şcoală.

Reporter:Am început interviul vobind despre bani, să îl încheiem în aceeaşi notă. Cum este fondul de rezervă al CNAS?

Ion Bazac: Se întâmplă ca acest final de an să fie într-adevăr mai greu. Bugetul, din păcate, are nişte deficienţe foarte mari la asigurările sociale de sănătate în legătură cu colectarea. Acesta este, în momentul ăsta, între 12 şi 15% mai mică. Şi atunci sigur că acordul cu Fondul Monetar spune că primim în fondul de asigurări banii pe care îi colectăm.

Reporter: De fapt, acum vă referiţi la fondul de rezervă care ar putea fi folosit în relaţia farmacie, programe naţionale?

Ion Bazac: Da, fondul de rezervă nu poate fi folosit oricum. Are nişte principii foarte clar stabilite de lege, când şi cum poate fi cheltuit. Din păcate, în exerciţiul financiar al anului trecut el a fost cheltuit integral şi au fost nişte sume care se apropie de un miliard. Dacă am fi avut aceste sume în fondul de rezervă astăzi, sigur că lucrurile ar fi fost mult mai simple. Avem bani acum pe care îi acumulăm în fondul de rezervă în baza regiei asigurărilor de sănătate şi aceşti bani o să-i folosim ca şi garanţie pentru a institui acest mecanism de factoring. Estimarea este ca până la sfârşitul anului să avem aproape 300 de milioane, deci foarte puţin. Dar, în orice caz, este o sumă care ne dă posibilitatea să instituim acest mecanism financiar, pentru că el intră în vigoare. Deci, fondul de rezervă ar putea fi executat numai dacă nu plăteşte Casa de Asigurări în termenul agreat cu băncile. Altfel, lucrurile sunt clare. Atenţie, plăţile se fac la farmacii şi în problemele de sănătate. Aceste plăţi reglementează Casa de Asigurări în realaţia cu distribuitorii. La spitale, lucrurile vor sta în mod diferit, dar dacă realocă banii, atunci spitalele vor începe să plătească.

(Interviu realizat de Elvira Gheorghiţă, elvira@mediafax.ro)