Ministerul Sănătăţii a anunţat, luni, că din 2010 va intra în vigoare programul naţional de fertilizarea in vitro prin care 250 de cupluri ar putea beneficia gratuit de o procedură în cadrul acestui proces.
În paralel cu programul naţional de fertilizarea in vitro, Ministerul Sănătăţii a pus în dezbatere publică şi codul de procedură pentru reproducerea umană asistată. Acest proiect de lege va reglementa donarea de celule, embrioni şi spermatozoizi. Astfel, în proiectul Comisiei de embriologie scrie că „donarea de gameţi este voluntară şi neplatită, compensaţiile fiind limitate la cheltuieli şi neplăceri, acestea urmând să fie stabilite ulterior de specialişti”.
În România, medicii estimează că, într-un an, 1.250 de cupluri ar avea nevoie de fertilizare in vitro.
Secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii Adrian Streinu Cercel a spus că nu se poate vorbi despre criterii sociale obligatorii în cazul acestor proceduri.
„Dacă vine cineva care nu poate să susţină creşterea copilului, nu cred că se va motiva investiţia. Anchetele socială şi psihologică vor fi obligatorii. Trebuie să te asiguri că acel cuplu nu are probleme de sănătate şi nici probleme de ordin financiar”, a mai spus secretarul de stat.
Asociaţia Embriologilor (AER) a transmis, marţi, agenţiei MEDIAFAX un material referitor la tipurile de proceduri incluse în programul decontat de stat, precum şi legat de criteriile de includere (eligibilitate) şi, respectiv, criteriile de excludere.
Documentul cuprinde exemple din legislaţia europeană în domeniu, care vor fi analizate pentru realizarea modelului naţional, a explicat profesorul doctor Bogdan Marinescu, preşedinte de onoare al AER şi managerul Spitalului „Panait Sârbu”.
Potrivit documentului transmis de către AER, fertilizare in vitro (FIV) şi injecţia intracitoplasmatică cu spermă (ICSI), complementară FIV ( terapie ce oferă şanse de a avea copii unor cupluri afectate de infertilitatea masculină) sunt decontate în următoarele condiţii:
Documentul prevede anumite restricţii şi excluderi:
Asociaţia Embriologilor a analizat statusul de rambursare în Europa.
Astfel, în Austria, documentele în vigoare din 2000 atestă că sunt rambursate 70% din tratament şi medicaţie pentru FIV şi ICSI (patru cicluri). Criterii de eligibilitate vizează cuplul căsătorit sau într-o relaţie stabilă de minimum trei ani, femei de maximum 40 de ani, bărbaţi de maximum 50 de ani, fără niciun fel de probleme medicale altele decât infertilitatea.
În Belgia sunt rambursate şase cicluri de tratament, cu limitare la numărul de embrioni transferaţi şi vârsta mai mică de 42 de ani, în Danemarca – trei cicluri de tratament, dar numai în spitalele publice, maximum 85 la sută rambursare la medicaţie, în Finlanda – între 60 şi 75% din costurile de tratament.
În Franţa tratamentul este rambursat sută la sută într-un spital public, iar în privat se acoperă până la valoarea de la spitalul public, diferenţa fiind plătită de pacient, nu sunt restricţii la numărul de cicluri, dar nu se acceptă mai mult de patru dacă nu se obţine o sarcină. Criteriile de eligibilitate sunt: cuplu căsătorit sau împreună de peste doi ani, femei cu vârste până în 43 de ani. Femeile singure nu sunt eligibile.
În Germania, rambursarea este de aproximativ 70%, pentru patru cicluri FIV sau ICSI. Inseminarea cu donor nu este acoperită, cuplul trebuie să fie căsătorit sau într-o relaţie stabilă, bărbatul trebuie să nu fi suferit sterilizare voluntară, femeile trebuie să aibă vârste de până în 40 de ani, rambursarea fiind acordată doar dacă se folosesc gameţii cuplului.
În Grecia, tratamentele sunt rambursate dacă sunt efectuate în spital public, altfel se plăteşte doar o anumită sumă per ciclu, fiind acceptate maximum cinci cicluri. În Italia, procedurile sunt parţial rambursabile în spitale publice sau clinici care lucrează în cadrul sistemului naţional de sănătate, în Olanda sunt acceptate maxim trei tratamente FIV, iar ICSI nu este rambursat, medicaţia fiind rambursată sută la sută. În Norvegia, tratamentul este rambursat doar în spitalele publice, medicaţia nefiidn acoperită. În Suedia sunt rambursate între unu şi trei cicluri, iar în Marea Britanie, până la trei cicluri, pentru femeile de până în 40 de ani.