Belciugarii pleacă la colindat prin Valea Ilvelor, în Ajun de Crăciun. Oamenii primesc colinda, convinşi că le va aduce bogăţie în anul care vine

În satele de pe Valea Ilvelor din Bistriţa-Năsăud un obicei bine păstrat de săteni este colindul Belciugarilor. În seara de Ajun un grup de tineri, costumaţi în turcă (capră) şi urşi, conduşi de o cătană (militar), pot fi văzuţi pe uliţe. Înaintea lor, le deschid calea şi le anunţă venirea, o ceată de fete, îmbrăcate în costume populare, care pornesc în faţa feciorilor costumaţi şi îi aşteaptă în fiecare casă unde tinerii intră să colinde.

Tinerii îşi confecţionează pentru seara de Ajun diferite măşti şi costume pe care să le îmbrace când pornesc la colindat. Pe lângă turcă şi urşi, unul dintre tineri se îmbracă militar, acesta fiind cel care conduce întreaga ceată de colindători şi este responsabil de comenzile pe care le execută Belciugarii.

Unul dintre cele mai cunoscute texte ale Belciugarilor de pe Valea Ilvelor este spus de Cătană:

Frunză verge ge mărar / Bună sara, gospodari
Frunză verge ge măsline /Bună sara, gospodine
Gospodari şi gospodine / Ascultaţi-mă pe mine :
Foicică foi ge fag / Caprele mele pe prag!
Căpriţe ge pe la noi / Şi – nainte şi – napoi!
Căpriţă cu cohăţeţe / Jos cu capu’ la podele!
Şi te scoală şi o bate Şi o scarpină pe spate.
Asta-i capra lu’ Ionaşcă / S-a-nvăţat să beie-n casă.
Asta-i capra lu’ Marin / S-a-nvăţat să beie vin
Asta-i capra lu’ Costică / S-a-nvăţat să beie ţuică
Căpriţa din Ilva Mare / Scărpinaţi-o pe spinare!

Etnografii spun că obiceiul Belciugarilor este unul de origine greco-romană şi nu are nimic de-a face cu creştinismul, însă este acceptat de preoţi deoarece conţine texte amuzante, iar locuitorii din zona Ilvelor abia îi aşteaptă pe colindători, deoarece spectacolul pe care îl oferă poate fi văzut o singură dată pe an, de Crăciun.

Întrucât se crede că gospodăria în care joacă Belciugarii va fi bogată în anul care vine, toată lumea îi aşteaptă cu nerăbdare.

Încă de mici, copii din Ilva Mare vor să fie Belciugari, aşa că înainte de sărbătorile de iarnă, se chinuie să-şi confecţioneze măşti şi apelează la feciorii mai mari din sat să-i înveţe cum să se mascheze şi ce strigături trebuie să ştie pentru a porni cu Belciugarii la colindat.

Etnologul Maximilian Menuţ povesteşte că şi în localitatea Manic, din comuna Chiochiş există o credinţă despre Belciugar, ca fiinţă mitică.

“Se spune ca acesta ar fi fost un bătrân care umbla din casă în casă, dar mai ales la casele cu fete. Acesta venea noaptea să verifice ce lucru de mâna au mai făcut fetele din acea casă şi în ce stadiu se află. Dacă nu găsea nimic sau dacă nu-i plăcea ce vedea, cresta pielea fetei care dormea şi-i punea sare pe rană”, povesteşte Maximilian Menuţ.