Calvarul unei judecătoare achitată în dosarul DNA Ploieşti, rememorat într-o scrisoare: Funcţionarea Secţiei de anchetă, o necesitate imperativă

„Mă numesc Ruxandra Popescu şi sunt, din nou, judecător la Judecătoria Sinaia. În ultimii 3 ani şi 3 luni am fost: adusă cu mandat la sediul DNS ST Ploieşti în data de 22.03.2016, propusă spre arestare preventivă în aceeaşi zi şi trimisă în judecată la data de 20.05.2016 pentru că, în opinia DNA- ST Ploieşti, aş fi pronunţat o hotărâre judecătorească <contrară legii>, pentru ca în final să fiu achitată definitiv de ICCJ la data de 13.06.2019”, îşi începe magistratul scrisoarea adresată colegilor.

În documentul citat, judecătoarea spune că „1179 de zile am avut calitatea de inculpat, 541 de zile de condamnat în primă instanţă”.

„Sunt judecător din anul 1996 şi nu am fost sancţionată şi nici măcar cercetată disciplinar vreodată. În data de 22 martie 2016, la ora 06:20, am fost luată de poliţie de acasă şi dusă cu mandat la DNA- Serviciul Teritorial Ploieşti, acuzată fiind că în schimbul acceptării promisiunii de a primi o haină de blană în valoare de 500 de euro mi-aş fi <încălcat atribuţiile de serviciu>, pronunţând la data de 11 noiembrie 2010 <o soluţie vădit contrară dispoziţiilor legale incidente> în urma căreia s-ar fi produs un prejudiciu Unităţii Administrativ Teritoriale or. Sinaia în valoare de 220.000 de euro.

Pe durata anchetei din data de 22.03.2016 până la prezentarea mea în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi cu propunere de arestare preventivă, mi s-a interzis accesul la dosar pentru a vedea ce probe au fost administrate şi a-mi putea pregăti apărarea. Mi-au fost respinse toate probele solicitate de mine în combaterea acuzaţiilor, cu motivarea că voi avea posibilitatea de a le cere în instanţă. A fost administrat întregul probatoriu în faza de următire penală în rem, deşi numele meu fusese menţionat încă din primele denunţuri”, se arată în scrisoare.

Potrivit judecătoarei, în ziua în care a fost ridicată de poliţie a trecut, fără a se fi administrat vreo probă nouă în dosar, de la calitatea de suspect la aceea de inculpat şi a fost propusă pentru arestare preventivă.

„Propunerea de arestare a fost respinsă, dar s-a luat împotriva mea măsura preventivă a controlului judiciar, cu interdicţia de a-mi executa profesia. În ziua ridicării mele, pe 22 martie 2016, DNA a emis un comunicat de presă în care a anunţat că am acceptat promisiunea primirii unui folos necuvenit pentru a da o hotărâre judecătorească considerată de procurori ;vădit contrară dispoziţiilor legale:, iar pe surse a apărut în presă informaţia că respectivul folos necuvenit ar fi o haină de blană. La data de 20 mai 2016 am fost trimisă în judecată de DNA- ST Ploieşti pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu şi luare de mită. La data de 13 iunie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis definitiv achitarea mea. Pe durata procesului penal am declinat orice solicitări din partea presei pentru a comenta despre cazul meu, deoarece am spus că îmi voi căuta dreptatea în instanţă.

Acum, că am fost achitată definitiv şi am îmbrăcat din nou roba, am decis să nu mai tac. Cazuri de mite inventate s-au mai văzut la procurorii DNA, prin urmare nu sunt singura în această situaţie. Ce este însă diferit în cazul meu, este faptul că, pe baza unui simplu denunţ, din poziţia de judecător, m-am trezit peste noapte, în poziţia de inculpat, acuzat de abuz în serviciu pentru pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti considerată de procurori ca fiind gresită. Astfel spus, în România procurorii DNA au putut să <demonstreze> într-un rechizitoriu că o sentinţă civilă este nelegală/netemeinică. Procurorii DNA au putut să demonstreze argumentaţia cuprinsă în considerentele unei sentinţe şi să arate că, după analiza lor, astfel trebuiau interpretate anumite texte de lege, că astfel trebuia aplicată legea la un caz concret. Iar, din moment ce argumentele judecătorului unei cauze nu s-au pliat pe cele ale procurorilor, acesta vădit a “greşit”, făcându-se astfel vinovat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu.

Tot în România, procurorii au putut să trimită o persoană în judecată pentru comiterea unei infracţiuni inventate, bazându-se pe cuvântul unei singure persoane. Atât. Cuvântul unei persoane împotriva cuvântului inculpatului. Asta este suficient să acuzi pe cineva şi să îl târăşti într-un calvar judiciar. Am 23 de ani vechime în magistratură, sunt un om cu conştiinţa curată, pentru că am judecat întotdeauna cu bună-credinţă şi cu toată priceperea de care am fost capabilă. La sfârşitul a trei ani şi trei luni de proceduri judiciare, am fost achitată. Am fost achitată, dar după ce am primit o condamnare în primă instanţă şi după ce am trecut prin încercarea de a fi subiectul unei propuneri de arestare preventivă”, se arată în aceeaşi scrisoare.

Ruxandra Popescu scrie că astăzi este din nou în robă, dar nu vrea să uite: „Nu vreau să uit că, în calitate de magistraţi, trebuie să rămânem permanent vigilenţi. Vigilenţi în faţa probelor care ni se prezintă, vigilenţi în faţa încercărilor de distorsionare a adevărului; pentru că lipsa de vigilenţă poate avea urmări de neşters în viaţa unui om.

Vigilenţi în faţa oricăror încercări de subminare a independenţei noastre, în faţa încercărilor de intimidare de orice fel, de <punere la colţ>, uneori chiar prin fabricarea unor dosare penale împotriva noastră. Iar pentru ca abuzurile comise de o serie de procurori DNA împotriva judecătorilor sunt evidente, existenţa şi funcţionarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie (SIIJ) este o necesitate imperativă pentru a-i proteja pe judecătorii şi pe procurorii oneşti şi profesionişti, tocmai de excesul de zel al unor procurori care şi-au uitat demult menirea de a fi apărătorii ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor“.

Ruxandra Popescu este judecător din anul 1996.