A doua, că vei ateriza într-o mică aşezare cu igluuri, piei de focă, gustări din carne de ren şi un bun venit într-o limbă ciudată. Şi, dacă n-ai vedea dreptunghiurile negre de pădure desfrunzită şi contururile gri ale caselor, nu ţi-ar fi greu să crezi că ai plecat la drum cu un scop polar, nu umanitar. Mergem spre Arcanu, un sat din Scutelnici, judeţul Buzău, izolat de două săptămâni din cauza zăpezii pentru a le duce oamenilor de acolo alimente strânse în cadrul campaniei ROMÂNIA ARE NEVOIE DE TINE a Pro TV, Gândul şi Mediafax.
Atele improvizate din carton şi hârtie igienică
Elicopterul aterizează pe ceea ce pare a fi un câmp, dar e în realitate drumul de 7 kilometri care face legătura între Arcanu şi Scutelnici, acoperit de zăpadă de două săptămâni. Au încercat să îl străbată cu săniile trase de cai, dar caii s-au afundat în zăpada mare şi oamenii au renunţat să mai încerce. Acum aşteaptă utilajele să îl deszăpezească şi, până atunci, elicopterele. S-au adunat lângă cel care tocmai a aterizat – unii în şir indian ca să preia ajutoarele, alţii într-un fel de cerc, aşteptând să vorbească cu oricine o coborî din el.
O bătrână începe prima, agitând o cutie goală de medicamente. „Sunt bolnavă de inimă, nu mai am medicamente. Nu ştiu ce să fac, au vrut să mă ia cu elicopterul la spital, dar mi-a fost frică, dacă mă urc în elicopter””. Apoi toţi: „Sunt oameni bolnavi de diabet. Nu mai au insulină”, „Sunt patru copii bolnavi mai încolo”, „L-am operat pe tata şi trebuia să-l duc la control!”.
Floarea Fetic, o fostă profesoară în vârstă de 65 de ani, ne arată cum şi-a rezolvat singură problema medicală. Şi-a luxat mâna şi a imobilizat-o între două atele improvizate dintr-o hârtie de carton, sub care a pus hârtie igienică şi discuri demachiante. Mâna e vânătă, abia îşi mişcă degetele şi o să se ducă la spital când s-o deszăpezi drumul. „Am făcut un curs de prim ajutor. Doar n-o să chem elicopterul pentru asta”, râde ea.
Şi-a ajutat soţia să nască
Stelică Macoveanu a chemat elicopterul, când soţia lui, însărcinată în şapte luni, a născut prematur un băieţel. Elicopterul n-a putut să ajungă, iar el a fost cel care a ajutat-o să aducă băieţelul pe lume. „A născut cu mine şi cu cumătrul meu, care se pricepe, că e tehnician veterinar. Şi am vorbit cu un doctor de la SMURD prin telefon, el m-a învăţat ce să fac. Ea a născut la 7 seara şi elicopterul a ajuns abia a doua zi, la unu jumate. Toată noaptea l-am frecţionat, l-am hrănit cu seringa. Acum e bine, e la spital la incubator. N-am avut lumină, am folosit bateria de la tractor ca să am lumină”, spune bărbatul care se laudă că acum are patru băieţi. „Şi dacă te uiţi, seamănă cu mine!”, îşi râde tovărăşeste de el un vecin, în timp ce altul îi lansează un avertismenz după ce-l aude că spune că n-a putut să declare copilul din cauza drumului blocat. „Dacă nu-l declari tu, îl declar eu!”.
Magazinele din sat sunt goale
O mămică povesteşte că toată săptămâna trecută nu au avut curent, iar acum nu mai are butelie şi găteşte afară. „A fost foarte greu, să te trezeşti şi să nu vezi lumina zilei pentru că ai geamurile acoperite de zăpadă. Suntem disperaţi, de trei săptămâni nu mai găsim nimic la magazinele din sat. Nici butelie nu mai avem”. O fetiţă se plânge că de două săptămâni nu s-a mai dus la şcoală şi e clasa a opta şi are examen anul ăsta. În cea mai izolată zonă a satului, oamenii ies din casă prin tunelurile pe care şi le-au săpat prin zăpadă. Au o mulţime de nevoi, dar simt şi nevoia să râdă. „Uitaţi-vă la omul ăsta, are nevoie de lame de ras. Nu vedeţi cât i-a crescut mustaţa?”, glumeşte o tuşă veselă.
Totul ar reveni la normal în viaţa lor şi toate ar trece dacă s-ar deszăpezi odată drumul. „Sper să îl deszăpezim până mâine, a fost greu pentru că nu am avut utilaje, iar zăpada pe şosea e foarte mare”, spune Sandu Chircu, primarul comunei Scutelnici, de care ţine satul Arcanu. Sau „Aracanu”, după cum scrie pe panoul cel nou şi lucios care anunţă intrarea în sat. „E Arcanu, doamnă, s-a făcut o greşeală pe panou”, ne lămureşte primarul. Dar l-au montat oricum. Arcanu, Aracanu, un sat mic, uitat şi înzăpezit, cu doar 500 de locuitori.