Când duminica nu era zi liberă! Cum a schimbat în 1897 Legea Repausului Duminical viața muncitorilor din România

Într-o epocă în care munca aproape fără repaus era standardul obligatoriu, anul 1897 a marcat un pas înainte crucial pentru muncitorii români. Atunci a intrat în vigoare Legea Repausului duminical și de sărbători, deși prevederile sale erau departe de a garanta un weekend de agrement așa cum îl știm astăzi.

Conform noii legislații, muncitorii aveau dreptul la o jumătate de zi liberă duminica, iar în restul anului li se acordau încă 14 sărbători în care se aplica același principiu. Deși acum acest lucru ar putea părea insuficient, pentru oamenii din acea vreme, a reprezentat o schimbare semnificativă, având în vedere că majoritatea covârșitoare muncea de dimineața până seara, fără o singură zi de răgaz.

Legea a fost promovată de primarul de atunci al Bucureștiului, Barbu Ștefănescu Delavrancea, scriitor și politician renumit pentru viziunea sa progresistă. Motivul său principal a fost emoționant și profund uman: „Muncitorii nu își pot vedea niciodată copiii, deoarece pleacă la muncă la răsăritul soarelui și se întorc acasă târziu în noapte”, a declarat el vizibil impresionat.

Referendumuri obligatorii, primul punct pe agenda lui Victor Ponta dacă va ajunge președinte

14:50

Scholz: Ucraina nu trebuie să accepte o pace dictată

14:42

Cum în acea perioadă legislația muncii era aproape inexistentă, Legea repausului duminical a fost privită ca o concesie făcută lucrătorilor. Cu toate acestea, ea a deschis calea către reformele viitoare care vor reglementa durata zilei de lucru și dreptul la odihnă.

O simplă dimineață de duminică de libertate, un pas mic pentru reformele viitoare din domeniul legislației muncii

Chiar dacă un weekend liber este acum considerat un drept fundamental, în România anului 1897, doar o jumătate de duminică liberă era un progres uriaș. Această lege a reprezentat un pas mic, dar esențial în direcția recunoașterii drepturilor tuturor celor care trudeau de dimineața până seara, fara niciun fel de pauză de odihnă .

În timp ce astăzi ne este greu să ne imaginăm o societate fără weekenduri libere, începuturile dreptului la odihnă în România au fost caracterizate de compromisuri și schimbări treptate. Legea din 1897 a fost doar prima piatră de temelie a unui sistem care, de-a lungul deceniilor, va acorda angajaților zilele libere pe care în prezent le considerăm standard.

Iată și care sunt zilele libere legale în anul 2025:

• 1 şi 2 ianuarie (miercuri şi joi – Anul Nou);
• 6 ianuarie (luni – Botezul lui Ioan);
• 7 ianuarie (marţi – Botezul Domnului);
• 24 ianuarie (vineri – Ziua Unirii Principatelor)
• 18 aprilie  (vineri) – Vinerea Mare
• 20 – 21 aprilie (duminică şi luni) – Paştele
• 1 mai (joi – Ziua Muncii);
• 8 – 9 iunie (duminică şi luni) – Rusalii
• 15 august (vineri – Sfânta Maria);
• 30 noiembrie (duminică – Sfântul Andrei);
• 1 decembrie (luni – Ziua Naţională a României);
• 25 şi 26 decembrie (joi şi vineri – prima şi a doua zi de Crăciun).