Când durerea se transformă în şansă la viaţă: Cel mai tânăr donator în moarte cerebrală avea 10 luni. Pe cine a salvat

Sorina a aflat acum 7 ani că fiul ei are probleme cu rinichii. Cinci luni mai târziu Gabriel făcea deja dializă. De trei ori pe săptămână pleca din Bacău spre Iaşi, aşteptând mereu telefonul care să îl anunţe că există un donator. Gabi îşi dorea să fie normal, dar boala l-a împiedicat să se bucure de copilărie. La 14 ani are greutatea unui băiat de 8 ani. Salvarea lui a venit acum, după ce părinţii unui bebeluş de doar 10 luni, aflat în moarte cerebrală, au decis să doneze organele copilului.

SORINA,mama lui Gabriel: Eram tot timpul conştientă că pentru sănătatea copilului meu cineva trebuie să moară, cu atât mai puţin un bebeluş. Eram şi bucuroasă pentru copilul meu dar în acelaşi timp eram necăjită că cineva plânge după un copil. Nu e uşor să fii înţepat, să nu ai voie să bei câtă apă vrei, să nu ai voie să mănânci o felie de pepene, să fii tot timpul stresat cu gândul că merg la dializă şi îmi va fi rău.

• CORNELIU MOROŞANU, chirurg, Spitalul C.I. Parhon Iaşi: A fost practic donatorul cel mai mic donator în moarte cerebrală de la care s-au recoltat organe până acum în România. Aici a fost particularitatea că au transplantaţi ambii în bloc, ca să putem avea o funcţie renală, să se poată susţine funcţia renală la copilul ăsta, care are 14 ani

 

• ONUŢ NISTOR nefrolog, Spitalul C.I. Parhon Iaşi: Sunt intervenţii dificile pentru că necesită încă o echipă de transplant lărgită, ajutorul colegilor de la terapie intensivă cu specializare pe pediatrie şi chirurgie pediatrică.