Crăciun în spatele codului de bare

Profetul de tip nou declanşează mişcarea browniana a braţelor în intersecţie, dar nimeni nu pare dispus să-l asculte. Şoselele sunt inundate de armate umane încărcate cu claxoane şi degete mijlocii ce suliţă cerul, al căror unic scop pare a fi să nu se oprească până nu ajung la destinaţie. Direcţia? Indiferent dac-ai putere, indiferent de „cai putere”, acul vitezometrului pierde constant lupta cu cifra cinci – obstacol insignifiant în calea către himera noului Ierusalim. „Vom reuşi chiar de-ar fi să ne dam ultima suflare în faţa rafturilor cu produse «3 la pret de 1», totul la doar x,99 RON. Ne vom război pentru fiecare cod de bare în parte, totul pentru a avea cel mai lung bon.”

Devenim căpitani ai cărucioarelor de supermarket, străbătând magazinele pentru a găsi noi rute comerciale prin propria noastră singurătate. Auzim chemarea necunoscutului, cel învelit în ţiplă, dar şi a aventurii cu certificat de garanţie. Mai „descoperim America” pe eticheta unui pantof „made în China”, iar până mâine, poate vom traversa strâmtoarea din dreptul casei de marcat…Ei, evoluăm, tot mai cocoşaţi de cumpărături, iar în calea spre progres, noile tehnologii ne întâmpină – „Hai la electrocasnice, ne trebuie un LCD şi în baie!”.

Vorbim despre cumpărăturile de sărbători, întodeauna în exces, „tocmai pentru a umple diferite goluri”, potrivit psihologilor. În fiecare an, inconştient, decembrie sufocă în loc să relaxeze. În aceeaşi perioadă, de Crăciun, toţi tindem să ne deschidem inimile, însă cel mai adesea, neîmplinirile noastre sunt evidenţiate. Şi, tot conform experţilor, pentru a anihila frustrările acumulate de-a lungul anului şi pentru a compensa lipsa timpului acordat spiritului, diminuam bugetul – mânaţi de stereotipuri – alergând în căutarea cadourilor musai de oferit, nouă sau altora.

Tarifele impuse de Trump ar putea crea o oportunitate pentru China

Marcel Ciolacu, reacție despre posibila demisie dacă Antonescu ratează turul 2

Hipermarketul. Oricât am vrea să schimbăm direcţia, nu se mai poate. Se merge într-un singur sens; intrăm pe undeva, ieşim pe altundeva, ţinând în mână un bon de un metru. Este paşaportul spre ziua de mâine şi CV-ul pentru azi, între care se zbat orele de fericire închiriată. Probăm hainele, ne scaldăm în noile parfumuri şi privim entuziaşti imaginea vie a televizorului, pentru ca peste numai câteva zile să cinstim pe cineva care toată viaţa a avut doar un singur lucru, o cămaşă din pânză de sac.

(Material realizat de Mina Cristina prin programul Jurnalism cetăţenesc – JETOP).