Iată o parte din scrisoarea Monicăi Columbeanu:
„Irinel este bărbatul cu care m-am căsătorit din dragoste, de foarte tânără, şi al cărui copil l-am născut din toată dragostea. Astăzi totul s-a schimbat pentru că acesta m-a dezamagit, m-a rănit iremediabil şi continuă să o facă şi în prezent. Nu pot să mai tac pentru că el mă poate răni şi mai mult şi, poate, până la urma, reuşeşte să mă omoare.
Nu-mi place să vorbesc despre problemele din familia mea, dar acum nu am alta posibilitate întrucât trebuie să înţelegeţi că nu mi-am abandonat copilul. Dimpotrivă, nu cred ca există mamă pe acestă lume care să nu-şi iubească propriul copil. Irina mi-a fost încredinţată mie şi bineînteles că trebuie să am grijă de ea. Din acest motiv voi face în continuare tot ce este nevoie pentru a-i oferi o viaţă cât mai liniştită lipsită de griji de orice fel. Eu trebuie să continui sa lucrez.
Am nevoie de bani pentru ca să pot să am grijă de fetiţa mea şi de mine. Nu am altă posibilitate în acest moment. A trebuit să accept acest job departe de ţară pentru că vreau să strâng banii necesari ca fetiţa mea să aibă o casă într-o zonă sigură, să aibă o viaţă normală. Pentru toate aceste lucruri am nevoie de bani. Deci trebuie să muncesc. Grădiniţa, apartamentul, hainuţele, jucăriile, totul costă bani. Toate acestea şi multe altele sunt datoria mea să i le ofer şi o voi face întotdeauna. Indiferent de sacrificiile pe care trebuie să le fac. Oare o mamă ar trebui să fie judecată pentru ca munceşte pentru a-i putea oferi copilului ei cele necesare? Fetiţa mea merită tot ce-i mai bun pe lume. Vreau să-i ofer o educaţie şi o viaţă pe care orice mamă şi-ar dori să o aibă copilului ei…
Citeşte scrisoarea integrală a Monicăi Columbeanu pe stirileprotv.ro