Câţi lupi sunt în Carpaţii Meridionali? Rezultatele studiului genetic realizat de Fundaţia Conservation Carpathia

Fundaţia Conservation Carpathia, cea mai mare organizaţie de conservare din România, a finalizat studiul de monitorizare genetică la specia lup (Canis lupus), determinând astfel numărul lupilor din Carpaţii Meridionali, pe o suprafaţă de 1.400 km², zonă care se suprapune cu partea estică a Munţilor Făgăraş, Munţii Piatra Craiului, Iezer‑Păpuşa şi Leaota. Studiul a analizat amprentele genetice ale speciei, echipa de monitorizare a faunei colectând 503 probe non‑invazive de ADN: probe de urină pe zăpadă, excremente, fire de păr lăsate de lupi. Acestea au fost analizate la un laborator specializat din Slovenia, fiind urmăriţi 16 markeri genetici specifici canidelor, dar şi un marker genetic suplimentar pentru identificarea sexului. Datele au fost corelate cu rezultatele imaginilor de pe camerele de luat vederi instalate pe principalele trasee utilizate de lupi în aria de studiu. Pe baza frecvenţei cu care au fost observaţi indivizii pe camerele instalate de cercetători în pădure, a fost estimată abundenţa şi densitatea populaţiei, parametri esenţiali pentru protejarea acestei specii şi pentru punerea în practică a unei strategii de convieţuire cu comunităţile locale.

Studiul a fost realizat de Fundaţia Conservation Carpathia cu sprijinul Fundaţiei OAK, Programului Operaţional Infrastructură Mare POIM, Comisiei Europene prin programul LIFE Nature, şi al Fundaţiei Arcadia prin programul Endangered Landscapes & Seascapes Programme.

2,35 lupi/100 km² – densitatea populaţiei în Carpaţii Meridionali

În cadrul studiului au fost identificaţi 48 de indivizi unici, 27 de masculi, 20 de femele şi un hibrid lup‑câine. După analizarea gradului de rudenie, 40 de lupi şi hibridul au fost grupaţi în şase haite. Ceilalţi 7 lupi nu au putut fi atribuiţi unei haite şi sunt consideraţi animale aflate numai în tranzit sau animale care aparţin unor haite vecine şi care au fost detectate întâmplător la limitele de teritorii ale haitelor noastre.

Rezultatele studiului indică, de asemenea, schimbări ale perechilor de reproducere şi schimbări neprevăzute în componenţa haitelor. Astfel, de‑a lungul celor trei ani de studiu au fost detectate modificări ale perechilor reproducătoare la 2 din 6 haite.

Densitatea estimată de specialiştii Fundaţiei Conservation Carpathia în zona studiată este 2,35 lupi/100 km² (BCI = 1,68–3,03). Această densitate este mai mică faţă de cea din Parcul Naţional Yellowstone din SUA (5–9,8 lupi/100 km²; Mech & Barber‑Meyer, 2015), sau din nordul Munţilor Apenini din Italia, unde habitatele sunt mai fragmentate (4,7 lupi/100 km²; Apollonio et al., 2004). În Peninsula Scandinavă, o zonă cu condiţii climatice diferite, unde populaţia de lupi încearcă să îşi revină după un declin genetic de amploare, densitatea lupilor este semnificativ mai mică faţă de cea indicată în acest studiu (0,18 lupi/100 km²; Milleret et al., 2021).

Hibridizare între lupi şi câini

Studiul confirmă prezenţa unui hibrid lup‑câine, acesta fiind prima confirmare genetică oficială în Munţii Carpaţi. Deşi hibridizarea pare a fi o ameninţare nesemnificativă la acest moment, ea poate evolua şi poate conduce în timp la o degradare genetică urmată de o extincţie totală a acestei specii. În cazul României, hibridizarea este un fenomen cauzat de câinii hoinari care au apărut în habitatul lupilor. Prezenţa lor pune în pericol sănătatea genetică a populaţiei de lupi pentru următoarele decenii. La 3 detecţii ale lupilor pe camerele de monitorizare, în habitatul forestier, apare şi o detecţie a câinilor fără stăpân. Pentru a evalua acest fenomen cercetătorii Fundaţiei Conservation Carpathia au colectat probe de salivă de la 21 de câini din zona cercetată, concomitent cu perioada în care au fost colectate şi probele ADN lăsate în urmă de lupi.

„Prin tehnicile şi metodele de studiu pe care ni le pune la dispoziţie ştiinţa, putem să aflăm o multitudine de date despre o specie greu de studiat cum este lupul, iar studiul genetic realizat de echipa noastră clarifică multe necunoscute despre populaţia de lup din România. Este important să monitorizăm aceşti lupi pe termen lung, astfel încât managementul faunei sălbatice şi managementul conflictelor cu fermierii să fie bazat pe date ştiinţifice. Astfel putem lua decizii, putem crea modele de convieţuire şi putem trage anumite semnale de alarmă atunci când apar pericole atât pentru oameni cât şi pentru lupi, aşa cum este şi cazul apariţiei fenomenului de hibridizării spre exemplu”, declară dr. Ruben Iosif, coordonatorul departamentului monitorizare a faunei, din cadrul Fundaţiei Conservation Carpathia.

Schimbările climatice, o provocare pentru echipa de studiu

Deşi colectarea probelor pentru studiu a fost deschisă tot timpul anului, colectarea sistematică şi intensivă a avut loc în perioada noiembrie–mai, folosindu‑ne de zăpadă pentru a urmări activitatea haitelor, în timp ce în sezonul cald au fost colectate probe doar oportunist. Cantitatea tot mai redusă de zăpadă din ultimii ani a fost una dintre cele mai mari provocări pentru echipa de teren, care a mers pe urmele lupilor pe suprafaţa celor 1.400 km² din Carpaţii Meridionali, la altitudini între 600 şi 2.400 m.

„Studiul este unul pe termen lung şi nu se limitează la perioada anunţată. În laborator se află în lucru acum probele de ADN pentru încă doi ani, procesul de secvenţiere a ADN-ului fiind complex. Ne propunem să colectăm probe şi în iarna aceasta”, continuă dr. Ruben Iosif.

Câţi lupi sunt în România la ora actuală?

Estimările oficiale arată că populaţia de lupi din România numără aproximativ 3.000 de exemplare, însă la calcularea efectivelor pentru această specie nu s‑au utilizat metode ştiinţifice de monitorizare.

Deşi la nivel european România pare să aibă o populaţie viabilă de lupi, Munţii Carpaţi rămân în continuare printre cele mai puţin studiate ecosisteme montane din Europa.

Lupul şi importanţa acestuia

Lupul (Canis lupus) este al doilea cel mai mare prădător de pe continentul european, după urs. Exemplarele din România au o greutate între 25 şi 60 de kilograme. Lungimea corpului unui lup adult este cuprinsă între 110 şi 148 cm, iar coada are 30–35 cm. Înălţimea la greabăn variază între 50 şi 70 cm. Urechile au 10–11 cm lungime şi sunt triunghiulare. În natură, lupii pot trăi 7–8 ani. În captivitate pot trăi până la 15 ani.

De‑a lungul secolelor, lupul a fost subiectul multor poveşti, legende şi mituri. Inteligenţa şi calităţile fizice extraordinare ale lupului au făcut ca omul să respecte şi chiar să divinizeze calităţile acestui animal, devenit un adevărat simbol nu numai la noi, ci şi în multe alte culturi şi civilizaţii.

Prezenţa lupilor influenţează abundenţa speciilor‑pradă şi susţin reţeaua complexă a vieţii. Echilibrul ecosistemelor se bazează pe prezenţa unor prădători de vârf precum lupii. Prin prădarea şi eliminarea din ecosisteme a exemplarelor vulnerabile (indivizi bolnavi, răniţi, tineri sau prea bătrâni), lupii ajută la menţinerea populaţiilor de specii‑pradă mai sănătoase şi mai viguroase.

Vânarea copitatelor (cerb, căprior, mistreţ) de către lupi reglează distribuţia spaţială şi mărimea efectivelor acestror specii, astfel încât este menţinută la un nivel tolerabil presiunea erbivorelor asupra vegetaţiei. În lipsa unor prădători precum lupii, erbivorele ar putea afecta negativ regenerarea pădurilor, prin păşunat intens.

Absenţa lupilor sau a altor prădători naturali poate duce la dezechilibre în ecosistem, având consecinţe asupra biodiversităţii şi sănătăţii ecosistemului în ansamblu. În Suedia, din cauza vânătorii, au rămas puţini lupi, iar elanii distrug pădurea.

Studiul complet:

https://www.carpathia.org/wp-content/uploads/2023/07/1.Fundatia-Conservation-Carpathia-Rezumat-studiu-monitorizare-lup-cu-ajutorul-probelor-de-ADN.pdf

Rezumat date studiu: http://tiny.cc/PeUrmeleLupilorDinCarpati

Despre Fundaţia Conservation Carpathia

Fundaţia Conservation Carpathia este cel mai mare proiect privat de conservare a pădurilor din Europa, care contribuie la refacerea ecosistemelor naturale din Munţii Carpaţi, în beneficiul biodiversităţii şi al comunităţilor locale. Din 2009, Fundaţia a salvat de la exploatare peste 27.000 de hectare de păduri şi păşuni alpine în sud‑estul Carpaţilor Meridionali, achiziţionându‑le cu scop de conservare, a plantat peste 4,1 milioane de puieţi şi a reconstruit ecologic peste 1.991 ha afectate de tăieri, şi a creat o zonă de 78.000 ha pe care nu se desfăşoară vânătoare sportivă şi de trofee.