Cazimir Ionescu: Tinerii care fac din dolar icoană nu pot înţelege că făceai puşcărie pentru un dolar

Întrebat ce crede că înseamnă Revoluţia pentru generaţia sub 22 de ani, Cazimir Ionescu a răspuns: "Nimic, ei nu au cum să înţeleagă. Un tânăr născut şi crescut în libertate nu are cum să înţeleagă cum era pe vremea când dacă te plimbai cu o chitară pe stradă te aduna miliţia şi îţi spărgea chitara în cap. Iar fetele nu au cum să înţeleagă ce însemna atunci să ai curaj să porţi fustă scurtă şi să te înghesuie poliţişti într-un gang şi să îţi rupă fusta până la chiloţi. Tinerii din ziua de astăzi, care fac din dolari icoană, nu au cum să înţeleagă că pe vremea aceea dacă te prindea miliţia cu un dolar în buzunar înfundai puşcăria. Cei care au acum totul pe internet nu au cum să îşi imagineze ce însemna să citeşti pe ascuns o carte şi aceea trasă la xerox. Nu au cum să îşi imagineze cei care s-au născut şi au trăit în libertate că noi trăiam atunci ca «broasca din fântână, crezând că cerul este cât cercul fântânii», după cum spune un proverb chinezesc".

Cazimir Ionescu crede că nostalgia cu care privesc unii vârstnici la regimul comunist este cât se poate de normală, date fiind condiţiile sociale precare din prezent.

"Oamenii se uită acum dacă au sau nu, dacă suferă sau nu, dacă mănâncă sau flămânzesc şi constată că nu au nimic, că suferă, că fac foamea, că nu au de nici unele. Îşi aduc aminte de vremurile în care, din punctul lor de vedere, o societate de tip egalitarist, cu toate plafonările şi limitele dureroase resimţite de cei mai capabili, însemna pentru ei acel minim de existenţă asigurat. Era suficient pentru a le da o stare de securitate minimă. Acum nu mai au nimic şi e firesc să fie nostalgici. Iar aceasta se întâmplă tot din cauză să statul nu s-a preocupat de misiunea sa socială. Asta nu înseamnă însă că s-a preocupat cu adevărat de misiunea sa economică, prin care ar fi putut să aducă în mult mai mare măsură resursele necesare rezolvării problemelor sociale", a declarat el.

Ionescu a afirmat că rolul social al statului impune condiţia ca reprezentanţii care administrează interesele şi banii ţării să fie obligaţi să dea socoteală poporului în mod real şi să fie traşi la răspundere atunci când nu o fac.

"Văd la mulţi care îşi spun anticomunişti că fac apel la cinste, la corectitudine. Astfel de apeluri sunt tipice statului de tip comunist. Într-un stat de drept oamenii îşi fac datoria în faţa poporului nu din conştiinţă, ci pentru că ştiu că dau socoteală, pentru că ştiu că sunt supuşi controlului, iar la noi controlul asupra guvernanţilor este zero. Numai la noi miniştrii refuză să vină în faţa comisiilor parlamentare sau pleacă de la microfonul din Parlament când nu le convin întrebările.

Avem nevoie în Parlament nu de oameni care ştiu să vorbească alambicat la capitolul «chestiuni politice», ci de oameni care să vorbească simplu, pe înţelesul tuturor şi care să explice poporului că are dreptul să-i controleze pe toţi cei pe care i-a ales şi numit. Avem nevoie de oameni care să explice dar şi să facă asta, s-o dovedească şi, mai ales, să îi dovedească pe netrebnici", a spus Ionescu.

El mai spune că de douăzeci de ani suntem într-un stat de drept în care nimeni nu a dat socoteală pentru ce a făcut la conducerea ţării.

"Faceţi o statistică privind numărul de mandate şi anii pe care i-au adunat noii politicieni de după Revoluţie. Unul din motivele pentru care nu l-am mai suportat pe Ceauşescu a fost faptul că a stat la conducere, şi ar mai fi stat oricât, aproape 25 de ani. Astăzi mai mult de jumătate din policitienii deveniţi de carieră au atins deja 22 de ani de mandat şi se pregătesc de încă unul. De fapt, l-am înlocuit pe Ceauşescu cu câteva sute de ceauşeşti mai mici. Dorinţa de putere nu se manifestă însă numai prin lungimea perioadei pe care ţi-o asiguri cu orice preţ, ci şi prin toate pârghiile care trebuie puse în mişcare ca ea să nu poată fi curmată. Şi atunci ne mai mirăm de multele asemănări care au reapărut?", a declarat Cazimir Ionescu.

Cazimir Ionescu afirmă că, la 22 de ani de la Revoluţie, are un "imens regret" faţă de tot ceea ce a sperat şi a visat atunci că avea să se întâmple.

"Am un regret imens pentru toţi oamenii sacrificaţi, pentru toţi anii mei sacrificaţi, pentru familia şi cariera mea profesională care au fost pe planul secund, timp de 10 ani, pentru tot ceea ce am visat şi am sperat că se va întâmpla, atunci când va veni vremea schimbării", a spus el.

Ionescu a afirmat că problemele cele mai dureroase, care îşi caută şi după 22 de ani de la Revoluţie o rezolvare, sunt cele sociale.

"Eu sunt neutru din punct de vedere politic, m-am retras din Parlament din 1993 şi apoi din politică din 2000. Nu pot însă să nu remarc că problemele cele mai dureroase sunt cele sociale, bătrâneţea nenorocită a unor pensionari care nu au ce mânca, disperarea celor care au ghinionul de a rămâne fără un loc de muncă, disperarea celor care au neşansa de a se îmbolnăvi, disperarea tinerilor care îşi caută un drum în viaţă şi un loc de muncă, pe măsura pregătirii lor, dramele din familiile unei noi generaţii de sacrificiu. Atât timp cât eşti singur, îţi poţi permite să fii curajos, îţi poţi permite să faci sacrificii, dar când repercursiunile le vezi pe chipurile celor dragi, pe faţa copilului plângând sau a soţiei înlăcrimate şi încercănate, lucrurile devin dramatice", a adăugat el.

Cazimir Ionescu declară că anularea caracterului social al statului şi faptul că politicienii nu dau socoteală cu adevărat poporului sunt principalele cauze ale dezechilibrelor sociale din România.

"Indiferent de categoria socială şi de natura problemelor lor, toţi aşteaptă o rezolvare a acestor probleme din partea statului. Dar când se vorbea de statul social responsabil, unii huiduiau. Nu s-a acceptat decât o economie de piaţă care să regleze totul. Economia socială de piaţă ar fi fost o prelungire a metehnelor stahanoviste. Unde sunt acum cei care s-au opus statului social, unde este statul responsabil social, la care se raportează şi pe care îl reclamă toţi cei cu probleme astăzi?", a afirmat Ionescu.

El a apreciat că privatizarea inclusiv a unor activităţi care ar fi trebuit să rămână sub controlul statului, cum ar fi poşta şi telecomunicaţiile, resursele subterane, căile ferate, lichidarea controlului de stat cu orice preţ şi unde a fost şi unde nu a fost cazul, a făcut ca posibilitatea acestuia în materie de responsabilitate şi de rezolvare a problemelor sociale să scadă, fără a fi înlocuită de responsabilitatea socială a întreprinderilor proaspăt privatizate.

"Societăţile private au preluat doar beneficiile economice, nu şi problemele şi responsabilităţile sociale. La acestea se uită din când în când statul şi numai atunci când se pune problema să mai adune nişte taxe şi impozite, şi doar pentru a mai astupa gura oamenilor disperaţi. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, de exemplu, administrează banii noştri, dar cei care o conduc nu dau socoteală nimănui asupra modului în care îi administrează, mută bani în fondul de pensii, din fondul de sănătate, mai acoperă nişte arierate, iar apoi se trezesc că Ministerul Finanţelor nu are bani să pună în loc. Ce caută Ministerul Finanţelor şi orice alt minister, Guvernul României în administrarea banilor depuşi de populaţie pentru sănătate?Aceştia nu sunt bani de la buget. Casa de Sănătate, administratorii ei au de răspuns numai în faţa deponenţilor, adică a poporului, prin reprezentanţii lui aleşi, mai exact în faţa Parlamentului, aşa cum spune art. 2 din Constituţie", a spus Ionescu.

El a afirmat că, la 22 de ani de la Revoluţie, caracterul suveran al poporului, aşa cum este consfinţit de Constituţie, nu există în mod real.

"S-a ajuns într-un stat care nu dă socoteală nimănui. Nu dă socoteală cu nimic în faţa poporului suveran, aşa cum scrie în Constituţie. Noi nu avem stat de drept, pentru că nu avem coloana vertebrală a statului de drept. Mai exact, nu avem sancţiunea penală pentru cei care induc în eroare sau refuză să răspundă în faţa Parlamentului, adică în faţa poporului, prin reprezentanţii lui aleşi. Numai în România este posibil ca un demnitar, reprezentant al oricărei instituţii, să refuze să răspundă sau să pună la dispoziţie documente solicitate de Parlament, refuzând astfel să se supună controlului exercitat de poporul suveran din art. 2 al Constituţiei", spune Ionescu.

El a menţionat că în statul comunist de drept suveranitatea poporului constă în aceea că poate controla absolut orice, prin reprezentanţii lui aleşi, adică prin Parlament.

"Numai că pentru asta în alte ţări atât în legea răspunderii ministeriale, cât şi în Regulamentul Camerei şi al Senatului capitolul privind controlul parlamentar include la sancţiuni următoarea frază: orice omisiune ulterior dovedită se pedepseşte penal. Şi atenţie, nu există limită de timp. Aceasta este puterea cu care este învestit Parlamentul, reprezentant al poporului suveran. L-ai minţit, ai sustras un document, deturnând ancheta, ai refuzat să răspunzi sau să te prezinţi pentru a răspunde în faţa lui, nu ai decât un singur drum, la puşcărie", a declarat Ionescu.

El afirmă că a făcut zeci de declaraţii în Parlament pe această temă şi a părăsit Parlamentul "de mămăligă", cum l-a numit atunci.

"Lucrurile sunt la fel şi azi. Partidul care va dori să fie credibil, care va dori să schimbe cu adevărat ceva în materie de corupţie, de fonduri deturnate, de căluşi în gura opoziţiei, de lipsă totală de transparenţă în faţa celor care i-au votat, trebuie să se angajeze că va pune în funcţiune această pârghie, fără de care statul de drept din România rămâne în continuare fără coloană vertebrală. E adevărat că pentru a face asta, partidul respectiv trebuie să fie la putere, poziţie din care ultima lui dorinţă va fi să pună o astfel de pârghie în mâna opoziţiei. Acesta şi este cercul vicios din cauza căruia în niciuna din legislaturi această problemă nu şi-a găsit rezolvarea. Şi atunci controlul parlamentar se face la televizor, singurul loc în care se răspunde la toate întrebările pentru că poţi fi prins de nenumărate ori cu minciuna, dar niciodată pedepsit", a declarat Ionescu.