Cazinoul din Constanţa se degradează tot mai mult pe zi ce trece, aşteptând restaurarea. Starea monumentului istoric e jalnică - FOTO, VIDEO

Cazinoul din Constanţa, unul dintre cele mai importante simboluri Art Nouveau din România, construit la 1910, se află într-o stare jalnică. De două decenii, autorităţile joacă ping-pong cu monumentul istoric şi încearcă, în zadar până acum, să îl restaureze.

Cu trei licitaţii anulate la activ, a patra încercare părea să fie de succes, iar contractul de finanţare trebuia să fie semnat săptămâna trecută, dacă nu intervenea o nouă contestaţie făcută cu câteva ore înainte de finalizarea termenului legal.

La această oră, Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor (CNSC) are pe masă plângerea şi urmează, în termen de câteva zile, să decidă dacă va urma şi o a cincea licitaţie sau, dacă, din primăvară vor fi ridicate schelele, în sfârşit, pe monumentul istoric.

Cronologia încercărilor eşuate de salvare a Cazinoului

În anul 2000, Primăria Constanţa prelua Cazinoul de la societatea de stat Litoral SA şi încerca să găsească soluţii pentru restaurarea monumentului istoric care deja era degradat, ultima reabilitare fiind realizată în anul 1986. S-au încercat mai multe variante. Prima dată s-a ales varianta concesiunii pe 49 de ani, cu obligaţia noilor proprietari de a investi în reabilitarea monumentului istoric. O firmă israeliană a preluat contractul, însă, după trei ani, fără să facă nicio investiţie, l-a întrerupt. Apoi, în spaţiul public constănţean a fost vehiculată chiar vânzarea monumentului istoric, către „ruşi, turci sau arabi bogaţi”. Nici această variantă nu a fost concretizată iar Cazinoul a intrat, începând cu anul 2011, în sfera jocului de ping-pong dintre Primărie şi Ministerul Dezvoltării.

La acea vreme, Cazinoul era trecut pentru prima dată din administrarea Primăriei Constanţa în cea a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru reabilitarea monumentului istoric cu bani de la centru. Doar un an mai târziu, Cazinoul s-a întors la Primărie în aceeaşi stare deplorabilă ca atunci când a fost transferat.

Doi ani mai târziu, în 2014, Cazinoul a fost predat din nou unei instituţii de la centru: de această dată către Compania Naţională pentru Investiţii, care se subordonează Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. În 2015 s-au alocat, pentru prima dată, banii pentru restaurarea monumentului - 8,5 milioane de euro, iar demersurile juridice au început. Timp de trei ani au fost anulate tot atâtea licitaţii, după ce mai multe contestaţii ale firmelor participante au fost acceptate de instanţe sau de CNSC.

În 2018, după anularea celei de-a treia licitaţii, la Constanţa a venit o echipă de experţi din partea Europa Nostra şi a Institutului Băncii Europene de Investiţii, după ce Cazinoul a intrat pe lista celor mai periclitate 7 situri din Europa (7 Most Endangered), la nominalizarea Asociaţiei Arche. Programul identifică situri istorice valoroase dar vulnerabile şi contribuie la crearea de strategii necesare salvării lui. După vizita din vara lui 2018, experţii au alcătuit un raport tehnic în care au arătau deficienţele proiectului de restaurare, au criticat acordul superficial dintre Primărie şi CNI, dar, poate şi mai important, au arătat că suma de 8,5 milioane de euro pusă la bătaie de CNI este mult prea mică, pentru restaurarea Cazinoului fiind nevoie de cel puţin 13 milioane de euro. Publicarea raportului a fost primul moment în care anularea licitaţiilor anterioare a fost văzută cu ochi buni, pentru că o restaurare în acele condiţii ar fi fost un fiasco.

După acel moment începe o perioadă efervescentă de dezbateri publice, întâlniri între autorităţi, experţi şi societatea civilă. Se reface documentaţia de reabilitare, se ajustează suma şi CNI lansează cea de-a patra licitaţie, care este adjudecată de o asociere de firme în frunte cu Aedificia Carpaţi. Concurenţii însă contestă rezultatul la CNSC, dar nu au succes: forul respinge contestaţia.

În ziua în care s-a anunţat că a doua zi urma să fie semnat, în sfârşit, contractul de finanţare pentru restaurarea Cazinoului, cu câteva ore înainte să se încheie termenul legal de contestare, aceeaşi societate care a contestat prima dată deschide o nouă acţiune la CNSC.

Astfel, semnarea contractului a fost amânată până la decizia CNSC care are termen între 10 şi 30 de zile lucrătoare, începând cu 29 octombrie, pentru a decide dacă se va organiza şi a cincea licitaţie sau dacă, în sfârşit, vor fi puse schelele pe Cazino.

Între timp, Cazinoul se degradează tot mai mult pe zi ce trece.

Înapoi în timp. Istoria de peste un secol a Cazinoului din Constanţa

La 1898, Comisia de înfrumuseţare a oraşului Constanţa decidea crearea unei faleze artificiale în mijlocul căreia să fie construit noul Cazino.

Lucrările efective au început în anul 1903, iar pe 15 august 1910, în ziua de Sfânta Maria, bijuteria Art Nouveau era finalizată. La momentul festiv au participat principele Ferdinand, premierul Ionel Brătianu şi alte personalităţi de marcă ale vremii.

Cazinoul din Constanţa a fost ridicat după planurile arhitectului francez Daniel Renard, însă construcţia monumentului a reprezentat, la vremea aceea, un subiect de harţă între taberele politice: liberalii îşi doreau o clădire simbol cu influenţe arhitecturale occidentale, Art Nouveau, în timp ce conservatorii voiau o clădire cu arhitectură în stil românesc. Până la urmă au câştigat liberalii iar Cazinoul din Constanţa a devenit un simbol Art Nouveau.

Imediat după 1910, Primăria Constanţa avizează jocurile de noroc şi concesionează Cazinoul unui investitor, obligându-l să construiască un hotel de lux, la scurtă distanţă de Cazino, special pentru jucătorii de aici, veniţi din toate zările. Asta s-a şi întâmplat şi, după modelul Cazinoului din Sinaia, la Constanţa se deschide Hotel Palace.

Ca la marile cazinouri de pe Riviera Franceză, şi la Constanţa a început să se joace bacara, chemin de fer, bula americană, căişori, zaruri sau barbut. Pe lângă jocurile de noroc, în Cazino se ţineau cam toate activităţile de loisir care îţi pot trece prin minte: de la baluri obişnuite sau mascate, la spectacole de teatru, concerte, tombole, recitaluri vocale, jocuri de noroc, şah, table sau domino. Totul era permis în Cazino pentru oamenii pe care îi ducea buzunarul.

Cu puţin timp înaintea Primului Război Mondial, în faţa Cazinoului a avut loc vizita Ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, care, împreună cu familia imperială şi alături de Regele Carol I şi Principele Ferdinand s-au plimbat pe faleza din Constanţa.

A urmat Primul Război Mondial, perioadă în care Cazinoul a fost pus la dispoziţia Crucii Roşii Române şi transformat în spital pentru răniţi. După finalizarea războiului, primăria a reabilitat stricăciunile între anii 1919-1920, iar balurile şi banchetele au fost reluate.

În anul 1928 se face o doua reabilitare, iar în anul 1936 jocurile de noroc au fost interzise şi nu au mai fost reluate niciodată până astăzi.

Vremea celui de-al Doilea Război Mondial, la începutul anului 1941, a găsit Cazinoul gazda trupelor germane iar în anul 1943 clădirea este lovită de bombele lansate de avioanele sovietice.

În perioada comunistă jocurile rămân interzise iar Cazinoul devine restaurant de lux şi este reabilitat, pentru ultima dată, în anul 1986.

Însă perioada democratică de după `90, deşi lipsită de războaie şi dictatori, a transformat Cazinoul din Constanţa într-un obiectiv ruinat greu de restaurat din cauza indiferenţei, procedurilor birocratice greoaie sau a relei voinţe.