Cazul Berevoeşti. Reportaj Gândul acasă la rudari, stăpânii de sclavi din Argeş

De-a lungul timpului însemnând opt ani, poate şi mai mult, vreme în care oameni ca toţi oamenii, ca mine, ca el, ca tine, au fost biciuiţi, puşi la muncă, umiliţi, dezintegraţi psihic, înjosiţi, depersonalizaţi, hrăniţi cu mizerii. Şi mai şocant este că toate acestea s-au întâmplat într-o comună cu peste 3000 de locuitori şi că nimeni nu a văzut, nu a auzit şi nu a făcut nimic pentru ei. Absolut nimic.

De aici am şi pornit.

Când am plecat spre Berevoeşti  „stăpânii de sclavi” erau deja reţinuţi, iar „sclavii”, puşi în libertate de câteva zile. Ceilalţi aproape 3.000 de oameni începeau să se întoarcă la ale lor. Din minte nu-ţi iese însă întrebarea cum de au putut să tacă, să nu vadă oroarea de sub ochii lor. Să fi fost teama? Nepăsarea? Dezumanizarea?  Sentimentele generate de localnici, odată ce începi să-i asculţi, sunt neclare, contradictorii, amestecate de-a binelea, scrie Gândul.

Peste toate, pluteşte un aer puturos de laşitate şi autocompătimire.

Iar dacă rudarilor din Gămăceşti le poţi interpreta, în sălbăticia lor, violenţa şi abrutizarea, manifestate în aceste zile, ca pe nişte arme de apărare, din spirit de castă, pe unii dintre ceilalţi săteni ţi-e aproape imposibil să-i pricepi.

Citeşte şi: Dosarul stăpânilor de sclavi: Autorităţile din Berevoeşti, amendate de Prefectura Argeş pentru că nu au făcut anchete sociale la timp

Citeşte şi: Cazul sclavagismului din Argeş: Un număr de 14 persoane din cele arestate primeau ajutoare sociale

Citeşte şi: 21 de copii au ajuns în centre de plasament în cazul de sclavie din Argeş / Primarul din Berevoeşti susţine că nu ştia de cei 40 de sclavi din localitate - VIDEO

Citeşte şi: 40 de percheziţii în Argeş la persoane bănuite de trafic de persoane şi minori. DIICOT: Victimele era răpite din locuri publice de lângă biserici, gări şi autogări şi erau ţinute în lanţuri - FOTO, VIDEO

În consecinţă, am să vă spun povestea Berevoeştiului sclavagist, aşa cum ni s-a arătat el nouă, în ziua „Târgului de Marina”. Fără exces de consideraţii şi fără multe filosofii. Filmul evenimentelor, aşa cum a fost el, văzut de fiecare parte implicată – „Autoritatea”, „Oamenii satului”, „Rudarii”. Fiecare vede altceva.

Să puteţi trage şi dumneavoastră o concluzie!

Citeşte continuarea în Gândul