CC: Actele administrative care privesc apărarea şi securitatea naţională pot fi atacate în înstanţă

Curtea Constituţională (CC) a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 5, alineatul (3), din Legea contenciosului administrativ 554/2004, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Braşov într-un litigiu privind funcţionari publici statutari, în care este reclamată Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI), dar şi Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.

"Actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere", prevede articolul 5, alineatul (3).

În urma revizuirii Constituţiei din anul 2003, la articolul 126 a fost introdus un nou alineat, alineatul (6), care stabileşte că instanţele judecătoreşti, pe calea contenciosului administrativ, exercită controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, control care este garantat şi de la care fac excepţie în mod absolut numai două categorii de acte - cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul - care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc, explică CC, în motivarea deciziei sale, publicată în Monitorul Oficial 316.

Pe de altă parte, arată CC, articolul 52 din Legea fundamentală, cu titlu marginal "Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică", prevede la alin. (2): "Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică". Curtea reţine că acest text priveşte alte situaţii decât cele la care se referă art. 126 alin. (6) din Constituţie şi, astfel cum s-a susţinut şi în doctrină, art. 126 alin. (6) reglementează finele de neprimire "de rang" constituţional, iar art. 52 alin. (2) vizează finele de neprimire "de rang" legal, însă în limitele acceptate de art. 53 din Constituţie.

Din punct de vedere constituţional, art. 126 alin. (6) este singurul sediu al materiei cu privire la actele administrative exceptate de la controlul judecătoresc, iar textul art. 5 alin. (3) din Legea 554/2004, chiar lege organică fiind, nu poate să prevadă şi alte excepţii, fără ca prin aceasta să încalce textul
constituţional indicat, ale cărui dispoziţii sunt limitative şi imperative.

Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile constituţionale menţionate trebuie interpretate restrictiv în baza regulii exceptio est strictissimae interpretationis, orice altă excepţie de la controlul judecătoresc al actelor administrative reprezentând o adăugare la Constituţie, nepermisă de caracterul suprem al acesteia şi de preeminenţa sa în raport cu ansamblul legislaţiei infraconstituționale, așa cum reiese din art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală.

Termenul "exces de putere", utilizat în cuprinsul textului de lege criticat, are drept semnificaţie, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din lege - "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor", mai explică CC, în decizia sa din 1 martie şi pubicată în MO din data de 9 mai.

"Aşa fiind, întrucât actele administrative privind apărarea şi securitatea naţională, cu excepţia excesului de putere, la care se referă textul care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu se regăsesc printre excepţiile prevăzute în mod expres de art. 126 alin. (6) din Constituţie, rezultă că acestea trebuie să fie susceptibile de a fi supuse controlului judecătoresc", afirmă CC.

De altfel, aşa cum arată şi Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis Curţii Constituţionale, referitor la excepţia de neconstituţionalitate, Curtea s-a pronunţat în reglementarea anterioară a Legii contenciosului administrativ, constatând, prin Decizia 293 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial 702 din 4 august 2004, că art. 2 lit. a) teza a treia partea întâi din Legea 29/1990, potrivit căruia actele administrative referitoare la siguranţa internă şi externă a statului sunt exceptate de la controlul judecătoresc, este contrar dispoziţiilor art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituție.

Faţă de considerentele exprimate, Curtea constată că sintagma "cele care privesc apărarea şi securitatea naţională" cuprinsă de art. 5 alin. (3) din Legea 554/2004 este neconstituţională, contravenind dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală.

În aceeaşi sesizare a Curţii de Apel Braşov erau reclamate şi prevederile articolului 7, alineatul (4), articolului 17, litera f), articolul 20 şi ale articolului 28, alineatul (1) din Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, însă Curtea Constituţională a respins sesizarea referitoare la aceste texte.

Curtea de Apel Braşov aprecia că limitarea accesului la documente clasificate poate fi dispusă de către instituţiile statale abilitate în conformitate cu cadrul legal stabilit de legiuitor, în concordanţă cu exigenţele moderne în materia protecţiei documentelor şi informaţiilor clasificate din cadrul Uniunii Europene şi din NATO, însă pentru a evita excesul de putere al instituţiilor din domeniul securităţii naţionale, apărării şi ordinii publice, legea naţională trebuie să permită controlul judecătoresc asupra acestora într-o manieră efectivă, pentru a se respecta exigenţele procesului echitabil. Incidenţa prevederilor art. 53 și art. 126 alin. (6) ultima teză trebuie evaluată, interpretată în sensul în care nu se aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii fundamentale protejate,
urmărindu-se totodată respectarea principiului proporţionalităţii.

De asemenea, instanţa braşoveană susţine că o condiţionare suplimentară pentru exercitarea activităţii de judecată numai după parcurgerea prealabilă a unei proceduri de certificare a accesului judecătorului la documente clasificate impietează asupra regulilor constituţionale privind înfăptuirea justiţiei şi
independenţa justiţiei, dar şi asupra dreptului la un proces echitabil.

"Legiuitorul are posibilitatea să stabilească în competenţa unor instanţe specializate, care pot avea, încă de la momentul încadrării în funcţie a judecătorilor şi a aparatului administrativ aferent, respectată cerinţa ca întregul personal care manipulează dosare cu documente clasificate să aibă avize şi certificate de acces la documente clasificate pentru toate nivelele de clasificare stabilite de legea specială, exigenţe ce ar putea fi îndeplinite mai lesne de instanţele militare. Niciun impediment nu împiedică legiuitorul român ca, pentru a elimina criticile de neconstituţionalitate, să treacă în competenţa instanţelor militare cauzele având ca obiect controlul de legalitate, orice control judecătoresc ce se exercită asupra actelor administrative care sunt documente clasificate,
argumentul constituţional găsindu-se în art. 126 alin. (6) unde se utilizează expresia «acte de comandament militar»", arăta Curtea de Apel Braşov în sesizarea către CC.

Curtea Constituţională a respins excepţia, arătând că s-a mai pronunţat prin Decizia 1.440 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial 58 din
24 ianuarie 2011.

Curtea a arătat că, potrivit art. 1 din Legea 182/2002, scopul reglementării este protecţia informaţiilor clasificate şi a surselor confidenţiale ce asigură acest tip de informaţii, care se realizează prin instituirea sistemului naţional de protecţie a informaţiilor. În acest sens, legea instituie principiul potrivit căruia toate persoanele care vor avea acces la informaţii clasificate secret de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea şi profesionalismul lor,
referitoare la utilizarea acestor informaţii.

Curtea Constituţională a reţinut că textele de lege criticate nu înlătură posibilitatea judecătorului de a avea acces la informaţiile secrete de stat, cu respectarea regulilor de natură procedurală prevăzute de lege.

Decizia CC este general obligatorie şi se comunică Parlamentului şi Guvernului.