CC: Legiferarea unor măsuri ce ţin de descentralizare trebuie făcută în mod unitar şi nediferenţiat

Curtea Constituţională a decis, în 14 aprilie, că mai multe prevederi din actul normativ care modifică şi completează Legea funcţionarilor publici, adoptată în Camera Deputaţilor la începutul lunii martie, sunt neconstituţionale.

Aceste prevederi care modificau Legea 118/1991 se referă la categoriile de funcţionari publici cu funcţie de conducere, concursul de recrutare pentru funcţiile publice şi lista funcţiilor publice de conducere.

CC a stabilit că anumite prevederi din articolul I sunt neconstituţionale şi anume punctul 1 care competează vechile norme cu Categoria funcţionarilor publici de conducere cu: "director executiv şi director executiv adjunct în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, director şi director adjunct în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora".

Totodată, nu sunt constituţionale nici prevederile punctului 28 care modifică lista funcţiilor publice de conducere cu normele: "4. director din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director executiv în cadrul instituţiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, director în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi 5. director adjunct din cadrul autorităţilor administrative autonome, din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, director executiv adjunct în cadrul instituţiei prefectului în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora, director adjunct în cadrul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale".

Curtea a analizat împreună aceste două aspecte, deoarece ambele vizează crearea de noi funcţii publice, respectiv de director şi director adjunct.

"Noutatea adusă prin această lege constă în faptul că funcţia de conducător al serviciilor publice deconcentrate revine la regimul de funcţie publică, fiind astfel eliminată categoria directorilor-coordonatori ce avea statutul de personal contractual. Numai că noua lege înlocuieşte funcţia de director executiv şi director executiv adjunct al serviciilor publice deconcentrate şi instituie o nouă categorie de funcţii publice şi anume de director şi de director adjunct al acestor servicii. Rezultă că posturile contractuale create prin cele două ordonanţe de urgenţă (OUG 37/2009 şi OUG 105/2009 - n.r.) nu revin la forma iniţială - posturi de director executiv şi director executiv adjunct - ci sunt transformate într-o nouă categorie de funcţii publice - director şi director adjunct", se arată în motivarea Curţii Constituţionale.

OUG 37/2009 şi OUG 105/2009 au fost declarate neconstituţionale, astfel că efectele acestora încetează de drept. Prin urmare, din 28 februarie 2010 îşi produce efectele Legea 188/1999.

În acest context, CC a constatat o vădită instabilitate a procesului legislativ care reglementează funcţia de conducător al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce pune sub semnul întrebării tratamentul juridic aplicabil acestei funcţii în raport cu alte categorii de funcţii de conducere din administraţia publică.

CC a constatat că legiuitorul nu a motivat necesitatea desfiinţării unei categorii de funcţii publice şi înfiinţării unor noi posturi de conducere la nivelul serviciilor publice deconcentrate, introducând o reglementare diferită fără o motivare logică şi întemeiată, se arată în motivarea deciziei din 14 aprilie.

Instanţa constituţională a constatat că şi prevederile punctului 6 care se referă la concursul de recrutare sunt neconstituţionale.

"Concursul de recrutare pentru funcţiile publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, autorităţilor administrative autonome, precum şi pentru serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale este organizat, în condiţiile legii, astfel:

• a) de comisia prevăzută la art. 18 alin. (1), pentru înalţii funcţionari publici. Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;

• b) de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere generale şi specifice vacante, inclusiv pentru funcţiile publice de conducere vacante de secretar al unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia funcţiilor publice de conducere vacante de secretar al comunei, de şef serviciu şi şef birou;

• c) de autorităţile şi instituţiile publice în al căror stat de funcţii se află funcţia publică, pentru funcţiile publice de conducere vacante de secretar al comunei, de şef serviciu şi şef birou şi funcţiile publice specifice asimilate acestora, precum şi pentru toate funcţiile publice de execuţie vacante şi temporar vacante", conform punctului 6.

În acest sens, judecătorii CC au constatat că trebuie să existe un tratament juridic echitabil aplicabil pentru accederea într-o funcţie publică de conducere sau de execuţie.

Judecătorii au arătat că funcţia de şef serviciu sau şef birou trebuie să se bucure de acelaşi tratament ca toate funcţiile de conducere şi că nu li se poate aplica un regim de recrutare diferit.

"Argumentul Guvernului în sensul că măsura preconizată este una ce ţine de descentralizare nu este pertinent în raport cu principiile egalităţii (...). Legiferarea unor măsuri ce ţin de descentralizare trebuie făcută în mod unitar şi nediferenţiat, astfel încât să transpară, în mod evident, că în cauză se aplică veritabile măsuri de descentralizare", susţin judecătorii CC.

De asemenea, CC a stabilit că prevederile punctului 27 sunt neconstituţionale.

"Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuţii dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligaţia de a stabili funcţii publice în condiţiile art. 107, în termen de 30 de zile de la data constatării existenţei acestor atribuţii.
(2) Funcţiile publice vacante, funcţiile publice de conducere, precum şi funcţiile publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, stabilite potrivit alin. (1), se ocupă în condiţiile
prezentei legi. (3) Persoanele încadrate în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice.
(4) Drepturile salariale ale persoanelor care ocupă funcţii publice în condiţiile alin. (3) se stabilesc potrivit salarizării funcţiilor publice în care au fost numite", se arată în punctul 27, care nu este în acord cu legea fundamentală.

CC arată, referitor la acest aspect, că se "consacră o modalitate paralelă de acces la funcţiile publice de execuţie", iar pe de altă parte "se poate constitui temei pentru ocuparea fără concurs a funcţiilor publice de conducere". Accesul la o funcţie publică trebuie să se facă prin concurs, în caz contrar ajungându-se la situaţii de discriminare", conchide CC.