CC: Posibilitatea partidelor de a cumpăra sedii în fiecare sector al Capitalei, neconstituţională

Curtea Constituţională a decis, în 29 aprilie, că prevederile articolului 3 alineatul 2 şi articolului 4 alineatul 1, teza întâi şi alineatul 2 din Legea 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, sunt neconstituţionale.

Excepţia a fost ridicată de municipiului Vulcan, prin primarul Gheorghe Ile, într-un dosar de pe rolului Tribunalului Hunedoara.

Curtea şi-a extins controlul şi asupra unui articol referitor la Bucureşti, stabilind că şi acesta este neconstituţional.

"Partidele politice pot cumpăra în municipiul Bucureşti un spaţiu pentru organizaţia municipiului Bucureşti şi câte un spaţiu pentru organizaţiile fiecărui sector al municipiului Bucureşti, destinat sediilor acestor organizaţii, la valoarea de inventar a acestora. Spaţiul care urmează a fi astfel cumpărat trebuie să fi fost deţinut cu chirie cel puţin trei luni anterior intrării în vigoare a prezentei legi de către partidul politic respectiv", este articolul declarat ilegal.

Articolele criticate stabilesc că "autorităţile administraţiei publice locale care deţin în proprietate aceste spaţii le vor vinde partidelor politice la solicitarea acestora" iar "partidele politice pot cumpăra în fiecare unitate administrativ-teritorială un singur spaţiu, destinat sediului acestora, la valoarea de inventar a acestuia".

"Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea 90/2003 reglementează, în ansamblul său, condiţiile în care partidele politice pot închiria ori cumpăra sediile în care îşi desfăşoară activitatea de la unităţile administrativ-teritoriale în care se află acestea. În acest context, textele de lege criticate instituie obligaţia pentru unităţile administrativ-teritoriale de a înstrăina aceste imobile la solicitarea partidelor politice, la preţul de inventar", se arată în motivarea acestei decizii.

CC arată că a mai analizat această problemă, însă era vorba despre vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, în 2007, statuând că această prevedere este neconstituţională.

În acea decizie, magistraţii constituţionali au reţinut că "prin înlăturarea posibilităţii autorităţilor publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate".

Curtea Constituţională a apreciat că este la fel şi în cazul spaţiilor pentru partide politice, cu atât mai mult cu cât această normă fixează preţul de vânzare al imobilelor la valoarea de inventar a acestora, care este inferioară preţului de piaţă, fără a da posibilitatea unităţilor administrativ-teritoriale de a le înstrăina la un preţ ce ar depăşi această valoare.