CC: Tăierea salariilor bugetarilor este necesară pentru salvgardarea fiinţei statului

"Salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă şi reprezintă contraprestaţia angajatorului în raport de munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. (...) Întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, se constată că diminuarea sa se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. O atare măsură se poate realiza numai în condiţiile strict şi limitativ prevăzute de articolul 53 din Constituţie", afirmă judecătorii Curţii Constituţionale.

Aceştia au analizat apoi dacă articolul 53 invocat de Cabinet pentru luarea acestor măsuri este o justificare valabilă în România anului 2010, ajungând la concluzia că reducerea cheltuielilor este o măsură necesară pentru menţinerea democraţiei şi "salvgardarea fiinţei statului".

"Este evident că securitatea naţională nu implică numai securitatea militară, deci domeniul militar, ci are şi o componentă socială şi economică. Astfel, nu numai existenţa unei situaţii «manu militari» atrage aplicabilitatea noţiunii de «securitate naţională» din textul articolului 53, ci şi alte aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului", afirmă judecătorii CCR în motivare.

Citând din expunerea de motive a legii care prevede tăierea cu un sfert a salariilor bugetarilor, unde apar fragmente din evaluările Comisiei Europene, judecătorii constată că "ameninţarea la adresa stabilităţii economice continuă să se menţină, astfel încât Guvernul este îndrituit să adopte măsuri corespunzătoare pentru combaterea acesteia".

"Una dintre aceste măsuri este reducerea cheltuielilor bugetare, măsură concretizată, printre altele, în diminuarea cuantumului salariilor/indemnizaţiilor/soldelor cu 25 la sută. De asemenea, Curtea observă că autorii obiecţiei pornesc de la o ipoteză greşită, şi anume că pentru aplicarea restrângerii menţionate ar fi trebuit declarată starea de urgenţă, asediu sau necesitate. Or, chiar dacă instituirea stării de urgenţă sau asediu poate avea drept consecinţă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, sfera de aplicare a articolului 53 nu se circumscrie numai (acestor, n.r.) situaţii. În consecinţă, Curtea constată că, în situaţia de speţă, articolul 53 - teza referitoare la securitatea naţională - este aplicabil şi, în acelaşi timp, se constituie într-un temei pentru justificarea măsurilor preconizate. Curtea reţine că restrângerea prevăzută de legea criticată este necesară într-o societate democratică, tocmai pentru menţinerea democraţiei şi salvgardarea fiinţei statului", se precizează în motivarea deciziei CCR.

Judecătorii CCR au respins, rând pe rând, toate celelalte critici cuprinse în sesizarea de neconstituţionalitate a mai multor zeci de parlamentari, care acuzau discriminare, impozitare inechitabilă şi altele.

"Curtea constată, totodată, că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25 la sută se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod", se mai arată în motivare.

În final, Curtea constată că, deşi măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţie/soldei cu 25 la sută constituie "o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă", sunt însă respectate prevederile articolului 53 din Constituţie.