CCR: 31 de dispoziţii din legea de modificare a Codului Penal sunt neconstituţionale, inclusiv noile definiţii pentru abuzul în serviciu şi traficul de influenţă

CCR a conexat, joi, trei sesizări de neconstituţionalitate depuse de ÎCCJ, preşedintele Klaus Iohannis şi de un număr de 110 deputaţi PNL, PMP, USR şi neafiliaţi, pe marginea legii prin care Parlamentul a modificat Codul Penal, potrivit unui comunicat de presă transmis de Curtea Constituţională.

Astfel, judecătorii CCR au admis o parte din obiecţiile formulate şi au constatat că 31 de dispoziţii sunt neconstituţionale, potrivit unui comunicat de presă al instituţiei remis, joi, MEDIAFAX.

Prin urmare, proiectul care aduce modificări Codul Penal se va reîntoarce la Parlament, pentru ca articolele declarate neconstituţionale să fie puse în acord cu decizia de joi a Curţii.

Printre primele articolele declarate neconstituţionale este cel care redefineşte infracţiunea de abuz în serviciu în legea de modificare a Codului Penal.

„Art. 297. – (1) Fapta funcţionarului public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu reglementate expres prin legi, ordonanţe de guvern sau ordonanţe de urgenţă, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea atribuţiilor astfel reglementate, a unor dispoziţii exprese dintr-o lege, ordonanţă de guvern sau ordonanţă de urgenţă, în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit şi prin aceasta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă”, arată textul declarat neconstituţional.

De asemenea, judecătorii CCR au constatat că este neconstituţională şi o altă prevedere introdusă de Parlament în Codul Penal cu privire la definiţia abuzului în serviciu: „(3) Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) nu se aplică în cazul elaborării, emiterii şi aprobării actelor adoptate de Parlament sau Guvern”.

Potrivit comunicatului Curţii, şi noua definiţie a infracţiunii de trafic de influenţă a fost declarată neconstituţională, textul analizat de CCR fiind următorul: „Art. 291. – (1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase materiale, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta, promisiune urmată de intervenţia la acel funcţionar pentru a îl determina să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani”:

Printre dispoziţiile din legea de modificare a Codului Penal declarate neconstituţionale de CCR se numără şi următoarele:

- Legea penală: „La articolul 173 se introduc patru noi alineate, alin. (2) – (5), cu următorul cuprins: „(2) Sunt asimilate legii în sensul alin. (1) şi deciziile Curţii Constituţionale care au caracter general obligatoriu. (3) Obligativitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale ca lege penală mai favorabilă, prevăzute la alin. (2), se referă atât la dispozitiv, cât şi la considerentele acestora. (4) Executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii supuse controlului de constituţionalitate prevăzut la alin. (2), precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte se analizează din oficiu, în regim de urgenţă, în maximum 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Analiza prevazută la alin. (4) va fi făcută şi la cererea persoanei condamnate, care poate solicita acest lucru oricând.”

- „Prin informaţii nedestinate publicităţii se înţelege acea categorie de informaţii clasificate, potrivit legii, ca secrete de stat sau de serviciu şi care sunt cuprinse într-un document având inscripţionare în acest sens, dacă nu au fost declasificate în mod legal.”

- Omorul calificat. Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări: „i) împotriva unui judecător, procuror, poliţist, jandarm sau militar, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.”

- Mărturia mincinoasă. „La articolul 273, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alin. (4), cu următorul cuprins: „(4) Nu constituie infracţiunea prevăzută la alin. (1) următoarele: a) refuzul de a face declaraţii prin care persoana se autoincriminează; b) refuzul de a declara în sensul solicitat de organele judiciare; c) modificarea şi retractarea declaraţiei care a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului; d) simpla divergenţă de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos şi de rea-credinţă al acestora.”

- Compromiterea intereselor justiţiei, „La articolul 277, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alin. (31 ) şi (32 ), cu următorul cuprins: „(31 ) Fapta funcţionarului public care înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare definitive se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca şi cum aceasta ar fi fost condamnată se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Dacă declaraţia se face în numele unei autorităţi publice, pedeapsa se majorează cu o treime”.

Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului, potrivit sursei citate.

De asemenea, argumentele reţinute în motivarea soluţiilor pronunţate de plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.