CCR explică de ce e neconstituţional articolul din Codul penal care vizează infracţiunile minorilor

"Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art.129 alin.(2) lit.b) din Codul penal reglementează regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, în situaţia distinctă a săvârşirii de către aceeaşi persoană a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, caz în care pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă. Pentru ipoteza juridică anterior menţionată, textul criticat prevede că, dacă măsura educativă stabilită pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii este privativă de libertate, iar pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită după majorat este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat", prevede textul motivării Curţii Constituţionale publicat pe site-ul instituţiei.

În excepţia de neconstituţionalitate autorul susţine că aceste prevederi creează un regim juridic sancţionator mai sever decât cel aplicabil în cazul comiterii a două infracţini după împlinirea majoratului.

"În aceste condiţii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că dispoziţiile art.129 alin.(2) lit.b) din Codul penal creează un regim juridic sancţionator mai sever decât cel aplicabil concursului de infracţiuni, respectiv situaţiei în care sunt săvârşite două infracţiuni după împlinirea majoratului, pentru care s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, ipoteză în care, conform art.39 alin.(1) lit.b) din Codul penal, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Pentru acest motiv, se susţine că textul criticat discriminează persoanele care comit pluralităţi de infracţiuni din categoria celor reglementate la art.129 alin.(2) lit.b) din Codul penal în raport cu cele care săvârşesc concursuri de infracţiuni dintre cele prevăzute la art.39 alin.(1) lit.b) din Codul penal. Decizia CCR nr.601 din 27 septembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.129 alin.(2) lit.b) din Codul penal", potrivit sursei citate.

Astfel, CCR a motivat, în admiterea excepţiei de neconstituţionalitate că "răspunderea penală a persoanei fizice este reglementată în corelaţie cu dezvoltarea sa psihologică, din acest punct de vedere prezentând relevanţă noţiunea de discernământ, prin care se înţelege atât capacitatea mentală (psihică şi intelectuală) a persoanei de a înţelege semnificaţia socială a faptelor pe care le comite (urmările acestora), cât şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa neconstrânsă de a le săvârşi".

"Or, toate aceste aspecte arată că persoanele care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală înainte de a fi împlinit vârsta de 18 ani beneficiază de un regim sancţionator mai blând, în comparaţie cu cele care săvârşesc fapte similare după împlinirea majoratului, acesta fiind reglementat, conform politicii penale a statului, drept consecinţă a particularităţilor psihologice specifice vârstei minorităţii", explică judecătorii Curţii, în motivare.

CCR a punctat că toate aceste aspecte arată că persoanele care săvârşesc fapte prevăzute de legea penală înainte de a fi împlinit vârsta de 18 ani beneficiază de un regim sancţionator mai blând, în comparaţie cu cele care săvârşesc fapte similare după împlinirea majoratului, acesta fiind reglementat, conform politicii penale a statului, drept consecinţă a particularităţilor psihologice specifice vârstei minorităţii.

Prin urmare, "persoanele la care fac trimitere prevederile art.129 alin.(2) lit.b) din Codul penal prezintă o capacitate mai scăzută de a înţelege pericolul social al faptelor săvârşite, decât cele prevăzute la art.39 alin.(1) lit.b) din acelaşi cod, întrucât cele dintâi au săvârşit o pluralitate de infracţiuni, dintre care una a fost comisă în stare de minoritate, în timp ce în sarcina inculpaţilor la care fac referire prevederile art. 39 alin.(1) lit.b) din Codul penal a fost reţinută săvârşirea a două infracţiuni, ambele după împlinirea vârstei majoratului, când capacitatea psihologică a persoanei de a înţelege semnificaţia şi pericolul faptelor sale şi consecinţele acestora este una superioară, specifică maturităţii".

În acest sens, judecătorii CCR au conchis că "dacă în cazul regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, legiuitorul a prevăzut un spor limitat, egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în cazul pluralităţii de infracţiuni, prevăzută la art.129 alin.(2) lit.b) din Codul penal, este reglementată doar limita minimă a sporului aplicabil, cuantumul acestuia fiind lăsat la aprecierea instanţei de judecată şi fiind limitată, teoretic, potrivit modului de formulare a textului, doar de limita generală maximă a pedepsei închisorii, aplicabilă pedepsei rezultante".