Ce a făcut Papa Francisc cu ultimii săi bani, înainte să moară

Într-o ultimă dovadă de iubire față de cei marginalizați, Papa Francisc a ales să-și încheie viața așa cum a trăit-o: cu o mână întinsă către cei uitați de lume. Cu doar câteva zile înainte de a se stinge din viață, Suveranul Pontif a făcut o donație de 200.000 de euro în sprijinul deținuților, conform spuselor episcopului Benoni Ambăruș, miercuri, responsabil cu pastorația penitenciarelor din Roma.

Banii au fost direcționați către o fabrică de paste din centrul de detenție pentru minori Casal del Marmo, care este un proiect ce oferă tinerilor privați de libertate o șansă la reabilitare și un viitor mult mai bun. Potrivit episcopului, Papa a fost profund impresionat de nevoia urgentă de finanțare a acestui loc.

„I-am spus că avem o ipotecă mare pentru acea fabrică, că dacă am reuși s-o plătim, am putea reduce prețurile, am vinde mai mult și am angaja mai mulți tineri. Mi-a răspuns simplu: ‘Am rămas aproape fără bani, dar mai am ceva în cont.’ Și a donat 200.000 de euro. Fără ezitare”, a povestit Ambăruș.

Program special la Bazilica Sfântul Petru: Va fi deschisă noaptea pentru cei care vor să-l omagieze pe Papa Francisc

Oficial! Sâmbătă va fi zi de doliu național în România, în memoria Sanctității Sale Papa Francisc

Prin acest gest, Papa a demonstrat că bunătatea nu are limite, iar binele pe care l-a făcut înainte de moarte reprezintă doar o continuare a șirului cu care a obișnuit de-a lungul vieții. De-a lungul pontificatului său, care a ținut 12 ani, Papa a vizitat în mod constant închisori, a ascultat poveștile deținuților și a pledat pentru drepturile și demnitatea lor. Ultima sa vizită într-un penitenciar a fost chiar în Joia Mare, cu patru zile înainte de deces, la Regina Coeli din Roma, unde le-a transmis din nou deținuților că nu sunt uitați.

Un moment memorabil a fost și cel din decembrie anul trecut, când a ales să deschidă una dintre ușile sfinte ale Jubileului la penitenciarul Rebibbia, în loc de o biserică faimoasă din centrul Romei. Gestul a avut, de fapt, o semnificație simbolică adâncă, profundă, ca o recunoaștere onorabilă a persoanelor aflate în penitenciare.