CE cere control intensificat la frontierele Schengen, în contextul evenimentelor politice

Miercuri, Comisia a prezentat iniţiative menite să asigure o abordare mai structurată, mai cuprinzătoare şi mai rapidă de către UE a provocărilor şi a oportunităţilor legate de migraţie, în special în contextul evoluţiei situaţiei actuale din regiunea mediteraneană.

Iniţiativele abordează diferite aspecte ale migraţiei, inclusiv controlul intensificat la frontieră şi guvernanţa Schengen, finalizarea sistemului european comun de azil, o mai bună gestionare a migraţiei legale, schimbul de bune practici în vederea asigurării unei integrări reuşite a migranţilor, precum şi o abordare strategică a relaţiilor cu ţările terţe în materie de migraţie. Aceste iniţiative se adaugă măsurilor urgente pe termen scurt care au fost deja adoptate de Comisie pentru a face faţă situaţiei privind migraţia în regiunea mediteraneană şi presiunii migraţiei asupra statelor membre aflate în prima linie.

"Este evident că UE are nevoie de o politică comună puternică în materie de azil şi migraţie. Acest lucru a devenit din ce în ce mai evident în ultimele luni, în contextul evenimentelor istorice care au loc în Africa de Nord. UE trebuie să se ridice la înălţimea vocaţiei sale de a oferi un refugiu celor care au nevoie de protecţie şi, în acelaşi timp, să îşi demonstreze solidaritatea atât cu ţările din Africa de Nord care adăpostesc în prezent marea majoritate a migranţilor din Libia, precum şi cu statele membre UE care se confruntă cu cel mai mare aflux de migranţi care sosesc pe mare. De asemenea, este evident că UE ar beneficia de imigraţia controlată a forţei de muncă pentru a contribui la acoperirea deficitului de forţă de muncă preconizat în multe sectoare şi pentru a echilibra declinul demografic al populaţiei active europene prevăzut pentru următorii ani. În acelaşi timp, însă, migraţia trebuie să fie gestionată corespunzător - aceasta înseamnă asigurarea unui control eficace la frontieră şi returnarea migranţilor ilegali. Aceasta presupune, de asemenea, că nu ar trebui să lăsăm statele membre situate de-a lungul frontierelor noastre externe să facă faţă singure situaţiilor extraordinare privind migraţia şi că trebuie să instituim parteneriate privind migraţia şi mobilitatea cu ţările din afara UE pentru a putea lucra împreună. Trebuie să avem în vedere aceste obiective pe termen lung şi atunci când abordăm necesităţile mai urgente apărute ca urmare a revoltelor din Africa de Nord", a declarat Cecilia Malmström, comisarul pentru afaceri interne.

În timp ce evenimentele din sudul Mediteranei aduc speranţa unei vieţi mai bune pentru milioane de oameni, acestea au condus, de asemenea, la strămutarea a peste 650 000 de persoane ca urmare a actelor de violenţă din Libia.

Până acum, foarte puţini solicitanţi de azil au ajuns în Europa.

Cu toate acestea, peste 25 000 de persoane au ales să plece în UE, în căutarea unei vieţi mai bune. Unele state membre ale UE sunt expuse mai direct decât altele sosirilor masive de migranţi, însă această situaţie nu poate fi abordată doar la nivel naţional, ci necesită mobilizarea tuturor statelor membre la nivelul UE.

"Evenimentele recente au trezit, de asemenea, îngrijorări privind funcţionarea sistemului Schengen. Libera circulaţie a persoanelor între frontierele europene este o realizare majoră care nu trebuie abandonată, ci mai degrabă consolidată. Acesta este motivul pentru care Comisia a propus deja un mai bun mecanism de evaluare pentru a se asigura că frontierele externe sunt controlate eficient. Pentru a garanta stabilitatea spaţiului Schengen, ar putea fi necesar, de asemenea, să se prevadă reintroducerea temporară a unor controale limitate la frontierele interne în cazuri cu totul excepţionale, cum ar fi situaţiile în care o parte a frontierelor externe se confruntă cu o presiune neaşteptat de mare", a afirmat comisarul Cecilia Malmström.

UE a răspuns rapid acestor provocări cu instrumentele financiare şi operaţionale de care dispune. Au fost mobilizate fonduri pentru gestionarea situaţiei de urgenţă umanitară generată de afluxurile neaşteptate de refugiaţi şi persoane strămutate în ţările vecine Libiei. Împreună cu fondurile acordate pe bază bilaterală, acest sprijin a făcut posibilă oferirea unui adăpost temporar refugiaţilor şi persoanelor strămutate, pentru a le satisface nevoile de bază şi pentru a sprijini întoarcerea acestora în ţările lor de origine.

FRONTEX a lansat o operaţiune comună (EPN, Hermes Extension 2011), menită să ajute Italia să facă faţă situaţiei migranţilor şi refugiaţilor care sosesc pe coasta italiană. Europol a trimis în Italia o echipă de experţi care să ajute autorităţile italiene de aplicare a legii să identifice posibili infractori în rândul migranţilor ilegali care au ajuns pe teritoriul italian. Statele membre cele mai expuse la creşterea fluxurilor de refugiaţi şi migranţi ilegali au beneficiat, de asemenea, de sprijin financiar.

Deşi răspunsul UE la situaţia de urgenţă a fost unul cuprinzător, criza actuală a scos în evidenţă faptul că există şi alte modalităţi prin care UE să poată face faţă unor astfel de situaţii şi gestionării fenomenului migraţiei în general. Prin urmare, Comisia propune o serie de iniţiative care abordează următoarele aspecte: finalizarea sistemului european comun de azil până în 2012, în conformitate cu valorile fundamentale şi cu obligaţiile internaţionale ale Uniunii; intensificarea controalelor la frontieră şi guvernanţa Schengen în vederea soluţionării problemei imigraţiei ilegale, pentru a se asigura că fiecare stat membru controlează în mod eficace propria sa parte din frontierele externe ale UE în conformitate cu litera şi spiritul dreptului UE, şi pentru a consolida încrederea în eficacitatea sistemului UE de gestionare a migraţiei; un control mai bun al migraţiei legale către UE pentru facilitarea imigrăriii persoanelor cu competenţele necesare pentru a ajuta UE să acopere deficitul preconizat de forţă de muncă şi de competenţe şi să contribuie la echilibrarea declinului demografic preconizat în ceea ce priveşte populaţia sa activă; schimbul de cele mai bune practici în cadrul abordărilor statelor membre de integrare a imigranţilor legali în UE, într-un mod care să asigure maximizarea beneficiilor economice ale imigraţiei, astfel încât să asigure armonia socială în Uniune; o abordare strategică a relaţiilor cu ţările terţe privind aspectele legate de migraţie, menită să faciliteze circulaţia persoanelor prin sporirea posibilităţilor de migraţie legală, combinate cu măsuri de prevenire a migraţiei ilegale.

Comunicarea Comisiei va servi ca bază pentru dezbaterile din cadrul Consiliului extraordinar JAI (Justiţie şi Afaceri Interne) convocat pe 12 mai, urmate de o discuţie axată pe tema migraţiei, în cadrul Consiliului European din 24 iunie.

Aceasta va fi urmată de iniţiative complementare în următoarele săptămâni şi luni, în special un "pachet privind migraţia" ce va fi prezentat spre adoptare Colegiului la 24 mai.

De la începutul anului, s-a înregistrat o strămutare masivă a populaţiei din mai multe ţări din Africa de Nord, în special din Libia. Conform celor mai recente estimări, peste 650 000 de persoane au părăsit teritoriul Libiei ca urmare a actelor de violenţă din această ţară. Aceste persoane au găsit refugiu în ţările vecine, în special în Tunisia şi Egipt, şi, între timp, multe au reuşit să se întoarcă în ţările lor de origine, în unele cazuri datorită asistenţei de care au beneficiat. Peste 25 000 de migranţi, în principal din Tunisia şi, într-o mai mică măsură, din alte ţări africane, au fugit din ţările lor către UE, ajungând pe coasta Italiei (cea mai mare parte pe insula Lampedusa) şi în Malta, ţări care sunt în prezent supuse unei puternice presiuni a migraţiei. Pe lângă persoanele strămutate şi migranţi, un număr considerabil de refugiaţi de diferite naţionalităţi, inclusiv somalezi, eritreeni şi sudanezi, au părăsit Libia, o parte dintre aceştia ajungând, de asemenea, în Italia şi Malta. Aceste evenimente au exercitat o presiune crescândă asupra sistemelor de protecţie şi de primire ale unor state membre ale UE.