Ce le recomandă ştiinţa femeilor gravide care vor să alerge

Primul pas: este bine de verificat la medic dacă sarcina este în regulă şi nu prezintă riscuri. Acest prim punct este fundamental pentru toate activităţile vieţii comune ale unei femei însărcinate, nu doar pentru sport.

De altfel, dacă sarcina prezintă riscuri medicale de orice fel, deciziile privind activitatea fizică trebuie luate împreună cu medicul. Dar dacă sarcina este în regulă, dacă femeia este sănătoasă şi dacă a mai practicat activitate fizică, vestea bună este că poate continua.

Al doilea sfat al ştiinţei este să nu începi să alergi în timpul sarcinii, dacă nu ai mai făcut-o până atunci. Asta pentru că atunci când începi nu eşti familiarizat şi să începi cu circumstanţa agravantă a unei greutăţi în plus şi a unui centru de greutate „anormal”, care nu este o idee bună pentru articulaţii.

Dacă, în schimb, eşti alergătoare de câţiva ani, nu există un studiu ştiintific care să scoată în evidenţă eventuale probleme.

Studiile despre sportul în timpul sarcinii nu menţionează în mod explicit alergatul. Specialiştii spun atât: „Copilul din burtică este scufundat în lichid. Dacă nu dai lovituri violente în burtă, copilul nu va suferi traume cauzate de alergare, care produce o oscilaţie de 8-9 centimetri la fiecare pas”.

Una dintre marile griji pe care trebuie să le ai pentru a combina alergatul cu sarcina este să selectezi potecile, astfel încât să nu prezinte obstacole sau găuri, şi să fie corect iluminate, astfel încât să nu existe pericolul căderii. Căderea ar putea fi periculoasă, atât de mult încât este indicat să eviţi sporturile în care căderea este pe ordinea de zi.

Studiile apărute în SUA recomandă 150 de minute de activitate fizică uşoară pe săptămână, chiar şi în timpul sarcinii, astfel încât să puteţi ieşi la mişcare de 4 ori timp de 40 de minute.