Ce primeşte copilul tău pentru banii pe care-i plăteşti pentru educaţie? Vezi ce spun proprietarii de şcoli private despre învăţământul pe timp de criză

​Copilul tău învaţă la o grădiniţă sau o şcoală privată? Dacă este înscris la o şcoală de stat, mergea după ore la un club de activităţi after-school? Îi plăteşti în continuare taxa lunară? Am vorbit cu trei proprietari ai unor afaceri în domeniul educaţional, ca să vezi cum arată închiderea şcolilor şi grădiniţelor din perspectiva lor şi a educatorilor cu care lucrează.

Când şcolile şi-au închis porţile, peste 3 milioane de români s-au văzut obligaţi să stea acasă. Dintre aceştia, 2,8 milioane sunt elevi, iar peste 200 de mii sunt profesori. Pentru grădiniţele, şcolile şi cluburile after-school private, izolarea a venit cu o grijă în plus: ce se va întâmpla cu business-ul? Va rezista crizei? Olga Gudynn, Mădălina Ion şi Mihaela Neagu (proprietare de grădiniţe, şcoală şi club after-school) ne-au spus cum şi-au reorganizat activitatea şi ce soluţii au găsit pentru a gestiona absenţa elevilor din sălile de curs.

Câţi copii învăţau în cadrul programului dvs. educaţional?
Olga Gudynn: Grădiniţele şi şcolile Olga Gudynn găzduiesc în prezent peste şase sute de copii cu vârste cuprinse între trei şi cincisprezece ani.

Mădălina Ion: La Grădiniţele Butterfly învaţă, în mod obişnuit, mai mult de 200 de copii, care astăzi sunt acasă şi comunică în fiecare zi cu educatorii lor, online.

Mihaela Neagu: La clubul after-school „Micul Prinţ” veneau în fiecare zi 100 de copii.

Cum au primit părinţii vestea că se închid grădiniţele şi copiii vor sta acasă?
Olga Gudynn: Vestea închiderii grădiniţelor şi şcolilor nu a fost primită tocmai uşor, deoarece majoritatea părinţilor au un program foarte încărcat, au profesii solicitante şi atunci, cumva, este normal să fie reticenţi la o astfel de schimbare, care intervine în programul şi în familiile lor. Însă încă din prima zi, de când am primit comunicatul de închidere a şcolilor de la Inspectoratul şcolar, am intuit că va fi o perioadă mai lungă, uitându-mă la ce se întâmpla în Italia şi China. Faptul că am luat măsuri încă din prima zi şi am venit în întâmpinarea părinţilor şi în întâmpinarea cadrelor didactice a făcut ca această schimbare - trecerea de la sala de clasă la sala de curs acasă  - nu a fost chiar atât de drastică.

Mădălina Ion: Părinţii noştri, părinţii copiilor înscrişi la Butterfly, au primit vestea închiderii ca şi noi, cu indignare. Încercăm cu toţii să ne adaptăm noii situaţii şi sperăm că va dura cât mai puţin, astfel încât să ne revedem la grădiniţa peste cât mai puţin timp. A fost pentru toţi o schimbare majoră în activitate. Părinţii au reacţionat cu îngrijorare, evident, aşa cum am reacţionat şi colegii noştri, aşa cum ne preocupă şi pe noi faptul că urmează o perioadă imprevizibilă.

Mihaela Neagu: Anul acesta ne-am confruntat şi cu gripa de tip A, şi cu gripa de tip B. Atunci părinţii au fost nevoiţi să işi ia măsuri, copiii stând acasă două săptămâni, şi au apelat la ajutorul bunicilor. De data aceasta, a fost mult mai uşor pentru 90% dintre ei, care aveau deja măsuri luate - şi-au sunat imediat bunicii sau şi-au dus copiii la ţară. Pentru ceilalţi, am ţinut deschis clubul încă o zi, pentru a-i sprijini. Atunci ei au apelat la bunici, mătuşi, unchi, rude, prieteni şi au reuşit să îi lase pe copii cu cineva acasă, până când au fost nevoiţi să lucreze de acasă şi astfel un membru al familiei a rămas acasă cu copiii.

Ce activităţi desfăşoară educatorii de la distanţă?
Olga Gudynn: Această izolare ne-a învăţat să fim mai creativi, pentru că de când stăm acasă, şi sunt deja două săptămâni, am învăţat să găsim în noi diferite resurse pe care nici nu le conştientizam. Fiecare profesor, în fiecare dimineaţă, postează pe grupul nostru ideile pe care le are, link-uri pe care le-a găsit şi sunt de interes, filme, documentare istorice, tot felul de lucruri care ne ajută să depăşim mai uşor această perioadă.

Mădălina Ion: Ne-am mutat cât de repede am putut activitatea pe online. Educatorii de la Butterfly se văd în fiecare zi cu elevii, de la cei mai mici la cei mai mari, pe structuri de activităţi diferite ca timp şi adaptate programei şcolare, iar părinţii noştri primesc suport video şi alte materiale, care să îi ajute să îşi adapteze programul aşa cum se poate în acest context.

Mihaela Neagu: Învăţătoarele noastre deja realizează temele online cu copiii. Profesorii noştri de la cursurile opţionale, noi având mai multe cursuri opţionale - muzică, pian, canto, şah, dans, realizează fie tutoriale pentru copii şi aceştia dansează singuri acasă, fie fac cursuri online, atât de canto, cât şi de şah şi de pian.

Din mesajele primite de la părinţi, cum se adaptează copiii la noua situaţie?
Olga Gudynn: Ştim ce înseamnă anxietatea, fricile copiilor sunt mai periculoase decât aceste efecte devastatoare ale virusului. Dorim că ei să depăşească uşor perioada şi să îşi întărească caracterul. În niciun caz să cadă pradă tristeţii sau să rămână cu nişte frici care ar putea să le afecteze  sănătatea, chiar şi viaţa.

Ştim cât de fragil este psihicul copiilor şi ştim cât de periculoasă este anxietatea, cât de mult poate afecta sănătatea unui copil. Ne-am gândit să facem absolut tot ce ne stă în putinţă pentru a-i ţine departe de toxicitatea care este generată în această perioadă.

Este bine să fie ancoraţi în realitate, însă nu ne dorim că ei să rămână cu traume şi atunci noi ne-am creat un univers al nostru. Ne-am focusat pe tot felul de activităţi interesante: cântece online, artă, matematică. Elevii au fost încântaţi că au putut să îşi vadă profesorii acasă, în universul lor. A contat cel mai mult să fim deschişi să încercăm să ne adaptăm profesia la situaţia actuală.

Mădălina Ion: Părinţii ne vorbesc despre copii în fiecare zi. Primim în unanimitate acelaşi răspuns, şi anume că îşi doresc să revină cât mai repede la grădiniţă, să îşi vadă educatorii, să vadă locul de joacă şi colegii, să se joace împreună.

Mihaela Neagu: Copiii se adaptează bine, momentan. Ei au luat-o ca pe o vacanţă. Pentru ei este o veselie, este o joacă. Mai greu cu temele, pentru că ei nu sunt obişnuiţi să facă teme în prezenţa părinţilor. Şi atunci, având mult mai mult de lucru acasă, există câteva conflicte între părinţi şi copii. În rest, pentru ei este foarte bine.

Cum folosiţi această perioadă de pauză pentru a fi pregătiţi să reluaţi activitatea?
Olga Gudynn: Acestă perioada nu este o perioadă de pauză, este o perioadă de reflecţie. Eu şi colegii mei ne întâlnim în fiecare zi, ne facem planuri cu elevii în mediul online, pregătim materialele. Ne reinventăm, încercăm să găsim soluţii pornind de la necesităţile lor. Cred că, atunci când ne vom reîntoarce, vom fi cu toţii oameni mai buni.

Mădălina Ion: Folosim această perioadă să învăţăm să comunicăm cât mai bine cu copiii online, să putem să asigurăm nevoia lor de siguranţă şi de stabilitate emoţională şi, de asemenea, să facem schimbările pe care le facem de obicei vara la grădiniţă, unde este necesar: să achiziţionăm dotări noi, care să îi surprindă plăcut pe copii atunci când vor reveni, şi să igienizam tot spaţiul în aşteptarea copiilor noştri.

Mihaela Neagu: Noi ne pregătim zilnic. Fie că avem pauză, fie că suntem la serviciu, întotdeauna avem proiecte noi, întotdeauna ne gândim la viitor. Deja am început să lucrăm la programele noastre pentru activităţile extracurriculare. Fiecare membru al echipei realizează cate ceva acasă. Noi îi coordonăm, pentru că oricum asta facem zilnic. Îi coordonăm atâta timp cât suntem la club, dar şi cât suntem în afara clubului. Şi zic eu că vom pune în practică proiecte foarte frumoase, cu multe surprize pentru copii.

Aveţi copii. Ce vârstă au şi cum suportă carantina?
Olga Gudynn: Copii mei, ca toţi copii în perioada asta, suferă din cauza izolării. Carantina nu este distractivă pentru nimeni, în special pentru copii care sunt la vârsta preadolescenţei sau pentru adolescenţi. Patrick, care este mai mic, nu simte atât de mult ce se întâmplă, el este fericit că este cu părinţii lui. Andreas, fiind mai mare, resimte mai mult această perioadă şi izolarea este cumva cea mai mare suferinţă a lui în aceste zile. Îi lipsesc antrenamentele la tenis, întâlnirile cu prietenii, plimbările cu bicicleta.

Este un moment de reflecţie pentru toată lumea, atât pentru părinţi, cât şi pentru copii. Important este ca noi să încercăm să suplinim un pic aceste neajunsuri, să le acordăm mai multă atenţie copiilor şi să ne focusăm atenţia de la tot ce se întâmplă acum negativ către soluţii, către a-i inspira pe copii să fie curajoşi. Cred că e important ca noi să fim nişte exemple, nu neapărat prin ceea ce le spunem copiilor. Ei învaţă mai mult din acţiunile noastre decât din sfaturile pe care le dăm. Dacă le arătăm că suntem curajoşi, zâmbitori, că ne găsim optimismul şi în cele mai grele momente, ei vor învăţa să depăşească cu mai multă uşurinţă orice obstacol. Este şi acesta un moment de a deveni mai puternici, mai siguri pe noi şi mult mai curajoşi.

Mădălina Ion: Sunt şi eu, la fel cum sunt clienţii mei, zilele acestea cu doi copii în casă. Diferenţa este că sunt un pic mai mari, au 12 şi 13 ani. Suferă pentru că trebuie să fie acasă, vor să fie cu prietenii lor, cu colegii lor, vor să meargă la şcoală. Nu este foarte confortabil, le este teamă că va trebui să repete anul şcolar şi speră din suflet să nu se întâmple asta. Între timp, se văd şi ei, ca toţi ceilalţi copii, online cu profesorii lor, cărora le mulţumesc pentru că fac nişte eforturi colosale să îşi schimbe modul de predare. Nu este de loc uşor şi sper să reuşească să predea copiilor o materie greoaie, cum este cea de clasa a opta, pentru că fetiţa mea este clasa a opta, deci urmează un examen.

Mihaela Neagu: Eu una suport foarte bine carantina. Eu lucrez cu copiii. Am 100 de copii zilnic cu mine. Cu doi copii acasă mi-e foarte uşor. Ne jucăm de dimineaţa până seara, citim, facem lecţii, facem sport, gătim împreună.

Câţi angajaţi aveţi? Cum îi afectează această situaţie?

Olga Gudynn: Am noroc de o echipa fantastică, de nişte oameni pasionaţi şi foarte deschişi la schimbare. Angajaţii mei sunt foarte înţelegători cu această situaţie şi, atâta timp cât instituţia noastră va funcţiona, vom rămâne împreună, ne vom descurca împreună şi vom găsi soluţii împreună.

Mădălina Ion: Suntem 49 de angajaţi şi reacţia mea este cea a tuturor, în aceste momente: de teamă, de incertitudine. Ca atare, o parte din obiectivul nostru în această perioada este să îi asigurăm că sunt în siguranţă şi că vor avea unde să revină, atunci când vom trece de această perioada şi vom lua lucrurile de acolo de unde au rămas. Părinţii copiilor noştri au înţeles această perioadă, din fericire ne oferă suportul lor aşa cum reuşesc, nu a fost vorba neapărat de o negociere a tarifului şi am colaborat aşa încât să găsim cea mai uşoară manieră de a depăşi această perioadă, atât pentru noi cât şi pentru dumnealor. Ne oferă tot suportul moral de care avem nevoie, suntem aproape unii de alţii.

Ce se va întâmpla din punct de vedere economic? Cum veţi reveni când se va termina izolarea?
Olga Gudynn: Această idee cu şomajul tehnic mi s-a părut foarte inteligentă, pentru că sunt multe companii care nu mai reuşesc să îşi achite salariile şi atunci au nevoie de acest sprijin, pentru a-şi păstra oamenii. La fel şi oamenii care sunt în dificultate acum şi au nevoie de venituri pentru a-şi achiziţiona alimente, medicamente, vor fi susţinuţi de acest şomaj tehnic. Un alt ajutor ar fi îngheţarea ratelor dobânzilor şi poate diminuarea impozitelor sau eliminarea lor, la salarii.

Vom vedea în următoarea perioadă ce se va întâmpla, însă sunt sigură că economia se va reporni şi că lucrurile vor intra în normal. Este important să ne susţinem între noi, să găsim soluţii, să ne reinventăm, pentru a pune lucrurile în mişcare după această criză. Cred că după această perioadă de izolare socială vom fi cu toţii mult mai atenţi la cei din jurul nostru, mult mai empatici şi cred că mult mai fericiţi, vom aprecia mult mai mult viaţa.