CE: România trebuie să îşi armonizeze legislaţia cu noile norme UE privind detaşarea lucrătorilor

Dreptul întreprinderilor de a oferi servicii într-un alt stat membru al UE şi de a detaşa temporar lucrători pentru a furniza serviciile respective se bazează pe articolul 56 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Directiva privind detaşarea lucrătorilor stabileşte măsuri de protecţie a drepturilor sociale ale lucrătorilor detaşaţi şi de prevenire a dumpingului social, prevăzând obligaţia statelor membre de a se asigura că actele cu putere de lege şi actele administrative ale ţării-gazdă sunt aplicabile lucrătorilor detaşaţi.

Noua directivă ce conţine norme de punere în aplicare a celei privind detaşarea lucrătorilor va asigura respectarea în practică a drepturilor lucrătorilor detaşaţi şi consolidarea cadrului legal pentru prestatorii de servicii.

Statele membre trebuie să o transpună în legislaţia naţională în cel mult doi ani şi douăzeci de zile după publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

"Adoptarea Directivei de punere în aplicare a normelor UE privind lucrătorii detaşaţi transmite un semnal clar, în ajunul alegerilor europene, că Europa nu acceptă frauda şi abuzurile împotriva lucrătorilor detaşaţi sau alte forme de dumping social", a declarat comisarul european pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune, László Andor.

Noua directivă va contribui la o mai bună aplicare a acestor norme în practică, în special în anumite sectoare, cum ar fi construcţiile şi transportul rutier, unde, de exemplu, întreprinderi de tip "cutie poştală" (fără o activitate economică reală în ţara "de origine") au utilizat "detaşări" false pentru a eluda normele naţionale privind securitatea socială şi condiţiile de muncă.

Directiva de punere în aplicare sporeşte gradul de sensibilizare al lucrătorilor şi al întreprinderilor cu privire la drepturile şi obligaţiile ce le revin în ceea ce priveşte termenii şi condiţiile de încadrare în muncă, îmbunătăţeşte cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate cu detaşarea, clarifică definiţia detaşării, astfel încât să crească certitudinea juridică pentru lucrătorii detaşaţi şi prestatorii de servicii, stabileşte responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte verificarea conformităţii cu normele prevăzute în directiva din 1996, obligă întreprinderile care efectuează detaşări să desemneze o persoană de contact pentru asigurarea legăturii cu autorităţile de aplicare a legii şi să declare identitatea, numărul lucrătorilor care urmează a fi detaşaţi, datele de început şi de încheiere ale detaşării, adresa locului de muncă şi natura serviciilor.

De asemenea, noua directivă obligă la punerea la dispoziţie a documentelor de bază, cum ar fi contractele de muncă, fişele de salariu şi fişele de pontaj ale lucrătorilor detaşaţi, îmbunătăţeşte controlul aplicării drepturilor şi tratarea plângerilor, obligând atât statul membru gazdă, cât şi pe cel de origine să garanteze că lucrătorii detaşaţi, cu sprijinul sindicatelor şi al altor părţi terţe interesate, pot să înainteze plângeri şi să intenteze acţiuni juridice şi/sau administrative împotriva angajatorilor lor în cazul în care nu le sunt respectate drepturile.