Sunt cei care au „şcoala vieţii” şi au fost mereu autodidacţi şi cei care se bazează pe specialişti. A învăţa să trăieşti în echilibru este o misiune temerară. Totuşi, ar trebui să fie la îndemâna tuturor.
Pentru asta sunt abilităţile de viaţă – life skills, termen inventat de OMS pentru a defini setul de abilităţi sociale, cognitive şi emoţionale pentru a face faţă provocărilor vieţii.
Era anul 1993 când Departamentul de Sănătate Mintală al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a definit importanţa acestor abilităţi psihosociale în viaţa fiecărui individ. Dar care sunt aceste abilităţi de viaţă şi cum pot fi aplicate în viaţa de zi cu zi?
@ luarea deciziilor sau capacitatea de a lua decizii: a şti să elaboreze activ procesul decizional prin luarea celei mai potrivite decizii;
@ rezolvarea problemelor sau capacitatea de a lua decizii: a şti cum să rezolve problemele şi problemele critice în mod constructiv;
@ gândirea creativă, adică capacitatea de a găsi soluţii alternative la diferitele situaţii şi dificultăţi care apar în viaţă;
@ simţul critic, adică capacitatea de a relua independent;
@ comunicare eficientă: a şti să se exprime eficient în diferite situaţii, a şti să exprime sentimentele, nevoile şi stările de spirit în mod adecvat, a fi capabil să-l asculte pe celălalt;
@ capacitatea de a relaţiona cu ceilalţi, care constă în capacitatea de a stabili şi menţine relaţii sau de a le rupe într-un mod non-violent;
@ cunoaşterea propriei persoane, a abilităţilor, a punctelor forte şi a punctelor slabe şi a nevoilor cuiva;
@ empatia, sau capacitatea de a te „pune în locul celuilalt”, încercând să înţelegi punctul de vedere al celuilalt;
@ managementul şi conştientizarea emoţiilor;
@ managementul stresului sau capacitatea de a recunoaşte cauzele care creează tensiune, de a şti să implementeze schimbări, de a şti să se adapteze la situaţii.
Abilităţile de viaţă nu sunt înnăscute, ci sunt dobândite prin învăţare şi practică. De exemplu, rezolvarea problemelor poate fi gândită ca o serie de paşi de urmat: definirea problemei; gândiţi-vă la toate tipurile diferite de soluţii la problemă; cântăriţi avantajele şi dezavantajele fiecăruia; alegeţi cea mai potrivită soluţie şi planificaţi-o pentru a o atinge.
În acest sens, principalele contexte de învăţare a abilităţilor de viaţă sunt şcoala şi familia, chiar dacă nu sunt singurele. Există numeroase programe în întreaga lume, de formare a abilităţilor de viaţă capabile să reducă şi să prevină, în special la tineri, consumul de droguri, alcool, tutun şi episoadele de violenţă.
Implicarea cadrelor didactice în implementarea acestor programe este un element-cheie: acţionarea asupra cifrelor educaţionale de referinţă se înscrie într-o logică de intervenţie care urmăreşte schimbarea contextului de viaţă al elevilor pentru a crea condiţiile optime astfel încât să fie mai puţin predispus la consum de substante sau alte comportamente riscante.
Cu toate acestea, este posibil să-şi antreneze abilităţile de viaţă chiar şi în contexte nestructurate şi organizate, cum este şcoala. Pentru a îmbunătăţi abilităţile de comunicare, de exemplu, este posibil să te obişnuieşti cu dialogul şi confruntarea zilnică în familie.
Pentru a dezvolta simţul critic, cărţile sunt socotite cel mai potrivit instrument, dar şi reviste de specialitate, podcasturi şi documentare.