CEDCD: Legea pentru drepturile copiilor cu dizabilităţi nu desfiinţează şcolile speciale

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi şi Centrul de Resurse Juridice au organizat, miercuri, o conferinţă pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la numărul copiilor cu dizabilităţi neşcolarizaţi şi pentru a prezenta propunerile de modificare a cadrului legal privind educaţia acestor copii, aşa cum se regăsesc în proiectul de lege privind drepturile copiilor cu dizabilităţi, aflat în procedură legislativă la Senatul României - http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=14080.

Mădălina Turza a precizat că, potrivit datelor oficiale, în România sunt înregistraţi 70.647 copii cu dizabilităţi şi 31.132 dintre ei sunt neşcolarizaţi, restul urmând programele educaţionale ale şcolilor speciale, de masă sau alte forme de învăţământ.

"Conform sistemului actual de educaţie, în perioada preşcolară, copiii cu dizabilităţi nu beneficiază de servicii de intervenţie timpurie suficiente şi adevcate, iar părinţii sunt nevoiţi să cheltuiască sume uriaşe pentru a accesa servicii în mediul privat. Parcursul educaţional al copiilor cu dizabilităţi se încheie la nivelul clasei a VIII-a, deoarce sistemul de educaţie specială se opreşte la acest nivel. Calitatea actului educaţional şi a programelor din şcolile speciale face aprooape imposibilă continuarea studiilor în învăţământul de masă după absolvirea celor opt clase gimnaziale în şcoala specială", a arătat preşedintele CEDCD.

Ea a reclamat faptul că şcolile de masă sunt neadaptate nevoilor copiilor cu dizabilităţi, atât din punct de vedere al mediului fizic, cât şi al programelor educaţionale, iar numărul profesorilor de sprijin este extrem de redus sau inexistent, în timp ce profesorii din şcolile de masă nu sunt pregătiţi să gestioneze astfel de copii.

Mădălina Turza a explicat că proiectul de lege propune, printre altele, înfiinţarea de centre de intervenţie timpurie - destinate recuperării şi pregătirii copiilor pentru etapa şcolară şi reformarea sitemului de educaţie.

Astfel, potrivit proiectului de act normativ, când copiii ajung la vârsta şcolară ar trebui să fie orientaţi către o şcoală de masă (dacă sunt suficient dezvoltaţi), către o şcoală de masă incluzivă (proiectul propunând ca cel puţin o astfel instituţie, care presupune standarde maxime de accesibilizare: infrastructură, manuale, profesori de sprijin pentru fiecare copil, să existe în fiecare oraş) sau către o şcoală de abilităţi (adică şcolile speciale, care ar trebui să îi ajute pe copii să fie independenţi, nu să le predea materii).

Proiectul de lege mai prevede şi înfiinţarea unor unităţi de educaţie non-formală, de tip after-school, care să funcţioneze pe lângă şcolile incluzive sau şcolile de masă, pentru continuarea programelor de recuperare, dar şi pentru fixarea cunoştinţelor predate la clasă.

"Proiectul de lege privind drepturile copiilor cu dizabilităţi se află în dezbatere publică în Parlamentul României. Consider ca fiind îngrijorătoare atacurile nejustificate şi propaganda sindicatelor din învăţământ, care transmit informaţii false despre prevederile acestui proiect de lege. Şcolile speciale nu se desfiinţează, ci se reorganizează, iar cadrele didactice nu îşi vor pierde locurile de muncă. Aşteptăm cu interes şi deschidere un dialog onest şi propuneri constructive pe marginea acestui proiect de lege aflat în dezbatere publică şi sperăm într-o colaborare cu toţi actorii sociali pentru rezolvarea situaţiei grave în care se află copiii cu dizabilităţi din România", a declarat preşedintele CEDCD.

Ea a mai spus că proiectul de lege instituie şi mecanisme de monitorizare şi evaluare a activităţii cadrelor didactice şi a specialiştilor care prestează servicii de intervenţie timpurie pentru copii cu dizabilităţi, acesta fiind, cel mai probabil, o altă prevedere care deranjează.

Întrebată care ar fi impactul financiar pe care l-ar presupune aplicarea acestor prevederi, Mădălina Turza a explicat că nu crede că acesta ar fi atât de mare, întrucât este vorba despre reorganizarea unui sistem, iar costurile pentru accesibilizarea mediului şi pentru pregătirea personalului de specialitate pot fi acoperite din fonduri europene.

Pe lângă asigurarea accesului la educaţie, proiectul mai prevede ca alocaţia de stat să fie dublă pentru copiii cu certificat de dizabilitate, iar persoana care are în îngrijire, supraveghere şi întreţinere un astfel de copil să beneficieze de concediu plătit pentru creşterea copilului până când acesta împlineşte şapte ani şi program de lucru redus la patru ore pentru părintele care are în îngrijire copilul cu dizabilitate care necesită tratament pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Documentul mai prevede acordarea de concedii medicale pentru îngrijirea copilului, indemnizaţie pentru creşterea copilului acordată până la împlinirea vârstei de şapte ani şi alocaţie de întreţinere cu 50 la sută mai mare pentru copiii cu dizabilităţi aflaţi în plasament familial sau încredinţaţi unei familii ori perosane sau unui organism privat, bilete gratuite de tratament anuale în staţiunile şi/sau centrele de recuperare pentru copil şi un însoţitor, la recomandarea medicului de familie.

Proiectul este în Parlament, iar iniţiatorii au anunţat că cei care doresc pot trimite propuneri pentru îmbunătăţirea lui.