CEDO condamnă Georgia pentru investigaţia ineficientă în cazul asasinării unui tânăr în 2006

Sandro Girgvliani a fost ucis în 28 ianuarie 2006, la scurt timp după ce a fost într-o cafeanea din Tbilisi, unde la o masă şi-a exprimat dispreţul faţă de anumite persoane, funcţionari ai Ministerului de Interne, care se aflau în compania unei prietene.

După ce au părăsit cafeneau, Sandro Girgvliani şi un prieten al său au fost urcaţi forţat într-un Mercedes argintiu, fiind duşi într-un cimitir din afara oraşului Tbilisi, unde au fost puşi să se dezbrace. Ei au fost despărţiţi şi apoi bătuţi şi abandonaţi.

Prietenul lui Sandro Girgvliani a reuşit să se ridice şi să plece din cimitir, reuşind să cheme autorităţile de la telefonul unui trecător.

Sandro Girgvliani, în vârstă de 28 de ani, a fost găsit dezbrăcat până la brâu şi având multiple răni, douăsprezece tăieturi pe gât, corpul său fiind descoperit la 15 de ore de la momentul decesului. El a fost găsit întins pe zăpadă în pădurile de lângă cimitir.

Părinţii tânărului au reclamat la Curtea de la Strasbourg încălcări ale Convenţiei Drepturilor Omului, prin modul în care autorităţile georgiene au cercetat cazul morţii fiului lor, respectiv interdicţia la anumite documente privind investigaţia.

Patru bărbaţi, toţi oficiali din cadrul Ministerului georgian de Interne, au fost suspectaţi de răpire şi agresiune, fiind apoi arestaţi.

Instanţa georgiană a decis că inculpaţii sunt vinovaţi pentru toate capetele de acuzare, condamnându-i, mai puţin pe unul dintre ei, respectiv pe directorul prim-adjunct al Departamentului de Securitate Internă, la şapte şi jumătate de închisoare. În urma unei graţieri prezidenţiale din noiembrie 2008, durata pedepsei a fost redusă la jumătate, iar în septembrie 2009 ei au fost eliberaţi condiţionat.

Marţi, 26 aprilie 2011, CEDO a stabilit că ancheta în cazul morţii lui Sandro Girgvliani a fost lipsită de integritate şi de eficienţă, deteriorând iremediabil urmărirea penală.

CEDO a fost sesizată în 11 iunie 2007, mama tânărului, Enukidze, decedând în acelaşi an.

Membrii Departamentului de Interne s-au implicat de la începutul anchetei, fiind responsabili pentru cele luate între ianuarie şi martie 2006.

În această perioadă, Ministerul a luat o serie de măsuri importante de investigaţie. Curtea de la Strasbourg a fost deosebit de impresionată de legăturile instituţionale sau de subordonare ierarhică între înalţi funcţionari implicaţi şi anchetatori.

Curtea a mai constatat un număr de omisiuni grave, o serie de potenţiali martori care nu au fost identificaţi sau intervievaţi, unele probe importante nu au fost colectate şi nici comunicate instanţei.

CEDO consideră că urmărirea penală a condus la inducerea în eroare a investigaţiei. Curtea constată ca fiind "deosebit de regretabil că instanţele georgiene au ignorat acuzaţiile", că autoritatea de investigare a distrus sau ascuns probe, pentru că a avut acces la registrul de înregistrări de apeluri efectuate şi primite de către inculpaţi.

Pentru a fi eficace, ancheta trebuia să se bazeze pe o analiză completă şi imparţială a tuturor factorilor relevanţi.

Curtea a constatat cu îngrijorare faptul că Ministerul de Interne, procurori, instanţele judecătoreşti, Preşedinţia, din Georgia, toate instituţiile lucrând împreună pentru a împiedica aflarea adevărului în acest caz îngrozitor de omucidere.