Cei cu fundul mare ar putea prezenta un risc mai mic de diabet

Cercetătorii de la Şcoala medicală Harvard, coordonaţi de Ronald Kahn, autorii studiului, spun că grăsimea subcutanată (care se adună sub piele) ajută la îmbunătăţirea sensibilităţii la hormonul insulinei, care se ocupă cu reglarea nivelului de zahăr din sânge.

Cobaii cărora li s-a transplantat acest tip de grăsime în abdomen au pierdut din greutate, iar nivelul celulelor lor adipoase a scăzut, chiar dacă nu au existat modificări în dieta alimentară sau de nivel a activităţilor fizice.

Kahn spune că efectele cele mai bune se obţin dacă acest tip de grăsime este transplantat în abdomen.

Kahn a declarat că a început acest studiu după ce a remarcat că grăsimea localizată în diverse părţi ale corpului are efecte diferite asupra bolilor metabolice, de tipul diabetului.

De exemplu, grăsimea care se adună în abdomen - viscerală - poate creşte riscul de diabet şi maladii cardiace, în timp ce persoanele cu corpul în formă de pară, cu depozite adipoase în jurul şoldurilor şi pe posterior, sunt mai puţin predispuse la astfel de boli.

Kahn spune că studiul este important pentru că arată că nu orice tip de grăsime este dăunător, însă adaugă că mai sunt necesare studii care să analizeze acest aspect.

Cercetătorii speră să afle ce substanţă din grăsimea subcutanată ar putea sta la baza unui tratament necesar în prevenirea bolilor metabolice. Deşi grăsimea produce mai mulţi hormoni, Kahn spune că niciunul dintre aceştia nu pare a fi implicat în proces.