CEJ a respins, pe procedură, o acţiune a Comisiei Europene împotriva României pe tema păsărilor

Printr-o acţiune introdusă în 15 decembrie 2009, Comisia Europeană a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CEJ) să constate că, prin neclasificarea ca arii de protecţie specială (APS) a unor teritorii "suficiente ca număr şi ca suprafaţă pentru a asigura o protecţie corespunzătoare a speciilor" de păsări protejate, România nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul acestei directive.

În replică, România a invocat în faţa CEJ o excepţie de inadmisibilitate a acţiunii, motivând că obiectul acesteia ar fi fost modificat de Comisie în cursul procedurii necontencioase.

"Astfel, în scrisoarea de punere în întârziere, Comisia ar fi reproşat statului membru faptul că nu a comunicat lista APS, în timp ce în avizul motivat ar fi invocat desemnarea unor APS insuficiente ca număr şi ca suprafaţă. Or, potrivit unei jurisprudenţe consacrate a Curţii, avizul motivat trebuie să se întemeieze pe aceleaşi motive care au fost invocate în scrisoarea de punere în întârziere", se arată într-un comunicat de joi al instannţei de la Luxembourg.

Prin reprezentanţii săi, statul român a mai susţinut în faţa CEJ că, întrucât Comisia a invocat pentru prima dată în avizul motivat caracterul insuficient ca număr şi ca suprafaţă al APS desemnate, Bucureştiul nu ar fi avut posibilitatea de a demonstra caracterul suficient al desemnării respectivelor arii în răspunsul lor la scrisoarea de punere în întârziere.

"Mai mult, în intervalul de timp dintre răspunsul la scrisoarea de punere în întârziere şi avizul motivat exista o stare de incertitudine cu privire la caracterul insuficient al desemnării realizate, astfel încât România nu a putut să îşi pregătească o apărare adecvată încă de la începutul fazei precontencioase", se mai precizează în comunicatul citat.

În hotărârea pronunţată joi, CEJ "aminteşte, în primul rând, că din jurisprudenţa sa constantă rezultă că procedura precontencioasă are ca scop să acorde statului membru vizat posibilitatea, pe de o parte, de a se conforma obligaţiilor sale ce decurg din dreptul Uniunii şi, pe de altă parte, de a invoca în mod eficient mijloacele sale de apărare împotriva obiecţiilor formulate de Comisie".

Prin urmare, Curtea a stabilit că punerea în întârziere "nu a identificat în mod suficient neîndeplinirea reproşată ulterior României în avizul motivat" şi că "procedura precontencioasă nu şi-a atins obiectivul de a garanta dreptul statului membru în cauză de a-şi prezenta observaţiile cu privire la criticile formulate de Comisie", astfel că a decis să respingă acţiunea formulată de Comisie împotriva României ca inadmisibilă.