#CentenarulRosu: O campanie eveniment. De la Revoluţia Bolşevică, la umbrele întunecate ale trecutului

Era 7 noiembrie 1917 când bolşevicii au cucerit (eroic, spun relatările lor) Palatul de iarnă din Sankt Petersburg şi astfel, cu un proiectil orb tras cu un tun, a fost dat startul Marii Revoluţii Socialiste.

Ţarul Nicolae al II-lea abdicase deja în 15 martie, acelaşi an, iar în noaptea de 16-17 iulie 1918, Ţarul a fost executat, împreună cu toată familia sa, din ordinul expres al lui Lenin. În primele rânduri ale revoluţiei s-a aflat celebrul Vladimir Ilici Lenin – Ulianov (1870-1924) recent întors din Occident, unde huzurea ideologic încă din 1907, plătit fiind de jafurile şi furăciunile pe care le făceau bolşevicii rămaşi la vatra Mamei Rusii.

Agenţia MEDIAFAX lansează Campania #CentenarulRoşu şi va trece în revistă toate evenimentele, începând cu 1917 şi până la urmările din zilele noastre. Câteva dintre ele: 1918 - Pacea de la Brest-Litovsk, Unirea Basarabiei cu România, 1919 – Revoltele comuniste în Germania, crearea URSS, 1939 - Pactul Molotov-Ribbentrop, Guvernul Antonescu, instalarea guvernului Petru Groza, cum a ajuns Nicolae Ceuşescu să preia partidul, 1955 - Tratatul de la Varşovia, 1968 – ‘’Primăvara de la Praga’’ şi până la momentul în care comunismul a pierdut teren.

Mărturiile milioanelor de victime stau ”ascunse” în cărţi, dosare prăfuite sau pur şi simplu merg mai departe purtate de cei care au pierdut oameni dragi într-un regim care a acaparat tot. Campania #CentenarulRosu vă aduce în atenţie poveştile unor victime ale regimului comunist pentru care ”torţionarii” erau cei care decideau cine trăieşte şi cine moare.
Veţi afla despre mistificări onomastice şi cum adorau comuniştii să adopte "nume de scenă" politică, dar şi cine erau femeile din spatele celor mai temuţi bărbaţi.

O filă de istorie rămâne scrisă şi în cărţile poştale trimise din lagăre.
"Ionele scrisoarea primită din partea ta mea procurat mare bucurie că rândurile ce le mai primesc de la voi îmi mai procură câteva momente fericite. Ştiu cât de greu vă este fără mine, dar tăticule eu vă rog să nu vă pierdeţi curajul şi demnitatea de fii ai poporului român. Eu sunt foarte mulţumit de faptul că băieţii mei sunt copii deştepţi şi cuminţi şi că mama lor este o adevărată fiică a poporului şi face totul ca să suporte aceste greutăţi apărând sănătatea copiilor şi demnitatea familiei (…)", scria din lagărul de la Tg-Jiu, în 6 martie 1941, Alexandru Iliescu, tatăl celui care urma să devină, după 1989, preşedintele României, Ion Iliescu.

Privim spre marea naţionalizare şi ce a rămas din fabricile mari dinainte de 1989.
“Făcea pălării pentru armata din România, dar exporta foarte mult chiar în ţările arabe, în Irak, pentru armată, basca aceea de militar”, este povestea fabricii de pălării Paltim din Timişoara. Întreprinderea a fost fondată în anul 1896 de către industriaşul Filip Lenstein. Pălăriile realizate la Timişoara erau vândute în magazine din capitalele europene, iar în timpul primului război mondial, Paltim a realizat şepci pentru armata Austro-Ungară.

”Fabrica mergea bine, era pe profit, nu au fost probleme. Singurele probleme au fost la negocierea contractului colectiv de muncă, nu s-a dorit să se facă o adevărată negociere: mai las şi eu, mai laşi şi tu şi în final ajungem la un rezultat. Eu m-am luptat pentru acei oameni, pentru că lucrau în nişte condiţii foarte precare, salarii mici”, a spus, penru MEDIAFAX, sindicalistul Aurel Mihuţ.

Fabrica a fost închisă în 2007. Iar în graba de a închide tot, patronii au lăsat în urma lor cutii cu pălării. Noii proprietari nu au mai avut nici măcar dreptul să le expună.

Soarta a fost aceeaşi pentru cei mai mulţi coloşi industriali din acea perioadă.

Comunismul a lăsat urme peste tot. Puţini ştiu că mai multe mall-uri din Bucureşti sunt ridicate pe structura a ceea ce urma să fie Circurile Foamei. Regimul Ceauşescu pregătea complexe alimentare în care urmau să funcţioneze pieţe publice şi o imensă sală de mese. În 1989 doar două dintre ele erau finalizate. Clădirile au rămas însă în memoria colectivă ca Circurile Foamei.

”Urme” sunt şi în vocabularul nostru. Odată cu căderea regimului, cuvinte precum ”miliţie” ,”pionier” ,”cooperativă” ,”tovarăş” au mai fost folosite doar în sens peiorativ.

Şi nu uităm nici metehnele vechi şi noi. Atunci lumea fugea de Securitate şi se temea că aceasta aude tot. Acum, oameni cu funcţii înalte în stat şi reprezentanţi ai Justiţiei atrag atenţia că Big Brother ne vede pe toţi.

Bazele teoretice ale distopiei comuniste au fost puse la anul 1848, când Europa era cuprinsă de valul de revoluţii de emancipare naţională, de către doi tineri, pe atunci, germani, care au publicat, la Londra, o cărţulie. Junii nemţi erau Karl Marx (1818-1883) şi Friedrich Engels (1820-1895), iar cartea lor se numea "Manifestul Partidului Comunist" şi proorocea apariţia comunismului, cea mai dreaptă dintre toate orânduirile sociale, societatea fără clase, o lume a egalităţii absolute.

”O stafie umblă prin Europa — stafia comunismului. Toate puterile bătrânei Europe s-au unit într-o sfîntă hăituială împotriva aceste stafii”, scriau Marx şi Engels în Manifestul pentru Comunism. Principiile definitorii ale comunismului se referă, în termeni simpli, la idei politice şi economice care au ca obiectiv înlocuirea proprietăţii private şi economiei capitaliste cu proprietatea publică (a statului) şi deţinerea controlului în comun asupra mijloacelor principale de producţie şi resurselor naturale.

După "Marea Revoluţie Socialistă din Rusia" (1917), pandemia comunismului a cuprins o bună parte din lume: Coreea de Nord (din 1948), China (din 1949), Cuba (din 1959), Vietnam (din 1975), Laos (din 1975), Iugoslavia, Albania, România, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană (după al II-lea Război mondial).

Revoluţia bolşevică produsă în urmă cu un secol şi criza financiară mondială izbucnită acum un deceniu au multe în comun, scrie Financial Times, notând că ambele evenimente se bazează pe "minciuni", comunismul, pe utopia societăţii egalitare, capitalismul, pe valoarea ireală a activelor financiare.

”Revoluţia bolşevică a instaurat o dictatură care s-a remarcat de-a lungul secolului 20 concurând pentru hegemonie cu fascismul (în prima etapă), iar ulterior cu liberalismul bazat pe economia de piaţă. La rândul său, criza financiară a clătinat modelul apărut victorios după Războiul Rece (...) Dacă planul cincinal din Blocul sovietic era o mare minciună, iată şi minciuna capitalismului - că valoarea de piaţă a activelor financiare şi de alte tipuri reflectă precis valoarea economică. Ceea ce s-a întâmplat acum zece ani a fost conştientizarea înspăimântătoare că activele financiare acumulate în etapa precedentă a anilor de creştere economică nu generaseră de fapt valoare, că viitorul producţiei economice era insuficient pentru onorarea în totalitate a valorii activelor. Pe scurt, bogăţia pe care oamenii credeau că o deţineau de fapt nu exista.", scrie editorialistul FT Martin Sandbu într-un articol intitulat "De la Lenin la Lehman - marile minciuni. Cei care vor salvarea capitalismului trebuie să observe efectele Revoluţiei ruse".

Citeşte şi: Doi morţi şi patru răniţi într-un accident cu trei maşini în judeţul Buzău. Traficul, blocat în zonă

Citeşte şi: BAC 2017. SUBIECTE ROMÂNĂ | La profilul real, cerinţe pe marginea unei poezii scrise de Ion Pillat şi un text argumentativ despre toleranţa într-o prietenie. DOCUMENT