Centrul pentru drepturile copiilor, despre elevul cu ADHD, respins la patru şcoli din Bucureşti: Trebuie inclus într-o formă de învăţământ

“Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Sector 1, în atenţia căruia se află minorul în cauză are, conform legii, obligaţia de a furniza o echipă specializată de evaluare şi intervenţie şi de a elabora un Plan Individualizat de Măsuri. În egală măsură, DGASPC Sector 1 este responsabil pentru protecţia drepturilor acestui copil, a cărui situaţie trebuie analizată într-o perspectivă mai largă, de natură să explice comportamentul grav al copilului şi să ia măsurile necesare pentru evitarea stigmatizării. (...) ISMB are obligaţia potrivit legii, să asigure şcolarizarea copilului şi să ia măsuri pentru prevenirea excluziunii şi a încălcării dreptului constituţional la educaţie al acestuia”, se arată într-un comunicat remis de Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD).

Sursa citată mai precizează că Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISMB) are obligaţia de a pune în vederea şcolii de circumscripţie şcolarizarea elevului, iar refuzul de a lua măsuri în acest sens reprezintă o derobare de responsabilitate şi implicit o complicitate la încălcarea dreptului la educaţie al copilului.

“În egală măsură, dată fiind situaţia copilului, conform prevederilor Ordinului 1985/2016, CMBRAE are rolul de a realiza o evaluare complexă a nevoilor educaţionale ale copilului în vederea orientării sale şcolare, decizia părintelui în alegerea tipului de învăţământ fiind suverană. Pe baza evaluării şi a Certificatului de orientare şcolară copilul are dreptul de urma şcoala aleasă de părinte, în cazul de faţă şcoala de circumscripţie cu suportul necesar identificat în urma evaluării”, se mai arată în comunicat.

CEDCD mai precizează că în cazul în care ceilalţi părinţi vor organiza greve, proteste, petiţii şi liste de semnături pentru împiedicarea înscrierii copilului în şcoală, faptele constituie o infracţiune prevăzută şi este pedepsită de Noul Codul Penal, conform prevederilor art. 369 – incitarea la ură şi discriminare, care nu pot fi tolerate într-un spaţiu public democratic.

De asemenea, sursa citată mai menţionează că stigmatizarea acestui copil şi a fratelui său nu reprezintă soluţia decentă şi legală pe care părinţii o pot îmbrăţişa.

“Preocupările părinţilor ar trebui îndreptare către tipurile de mijloace de suport de care are nevoie acest copil pentru a preveni eventuale riscuri în mediul şcolar, şi nicidecum excluziunea acestuia. Totodată, respingerea fratelui copilului în cauză reprezintă o faptă gravă de discriminare prin asociere, nejustificată nici măcar prin argumente subiective de ordin psihologic”, mai arată Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD).

CEDCD precizează că îndrumarea copilului către învăţământul special, în absenţa unei evaluări de specialitate şi a consimţământului părintelui, reprezintă nu numai o formă de discriminare, dar şi o dovadă de lipsă acută de empatie şi moralitate îndoielnică.

“Mergând pe raţionamentul părinţilor care incită la ură şi discriminare, copilul în cauză nu poate învăţa în şcoala copiilor lor deoarece poate reprezenta un risc la adresa securităţii lor, dar este absolut în regulă să fie înscris într-o şcoală specială, unde siguranţa copiilor cu dizabilităţi nu este relevantă”, se mai arată în comunicat.

La începutul lunii octombrie, Inspectoratul Şcolar al Capitalei anunţa că băiatul care şi-a ucis bunica într-un apartament din Sectorul 1 al Capitalei în primăvara acestui an nu este şcolarizat şi nu participă la cursurile de învăţământ în nicio şcoală, motivele fiind că ar fi clasele aglomerate şi nu sunt locuri.