Cererea vizând imunitatea lui Severin, adresată PE, fiindcă faptele s-ar fi comis la Bruxelles

"Direcţia Naţională Anticorupţie a trimis astăzi, 5 aprilie 2011, ministrului Justiţiei, domnul Cătălin Predoiu, solicitarea de ridicare a imunităţii parlamentare în cauza referitoare la Severin Adrian, Membru al Parlamentului European, faţă de care există suspiciunea de săvârşire a infracţiunilor de luare de mită şi trafic de influenţă, în vederea transmiterii acestei solicitări preşedintelui Parlamentului European, domnul Jerzy Buzek", se arată într-un comunicat de presă de marţi al DNA.

Solicitarea a fost făcută în baza articolului 9 din capitolul III al Protocolului Uniunii privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene şi a articolelor 6 şi 7 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, ridicarea imunităţii parlamentare fiind o condiţie prealabilă efectuării investigaţiei penale în cadrul procesual legal, precizează DNA, care s-a sesizat din oficiu în 21 martie, în urma unor materiale audio video date publicităţii de publicaţia britanică The Sunday Times referitoare la posibile fapte de corupţie săvârşite de cetăţeanul român Adrian Severin, membru în Parlamentul European.

Potrivit articolului 9 din capitolul III al Protocolului Uniunii privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, pe durata sesiunilor Adunării, membrii acesteia beneficiază: a) pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor parlamentului propriei ţări; b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare de la orice măsură de reţinere sau de urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării spre locul de desfăşurare a reuniunii Adunării, cât şi la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict şi nici nu poate constitui o piedică în calea dreptului Adunării de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Articolul 8 al Protocolului prevede că membrii Adunării nu pot fi cercetaţi, reţinuţi sau urmăriţi în justiţie din cauza opiniilor sau voturilor exprimate în contextul exercitării funcţiilor lor.

Potrivit articolului 6 din Regulamentul de procedură referitor la ridicarea imunităţii, (1) în exercitarea competenţelor sale în ceea ce priveşte privilegiile şi imunităţile, Parlamentul urmăreşte în special conservarea integrităţii sale ca adunare legislativă democratică şi asigurarea independenţei deputaţilor în îndeplinirea atribuţiilor care le revin.

"(2) Orice cerere adresată Preşedintelui de o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunităţii unui deputat este comunicată în şedinţă plenară şi trimisă comisiei competente. (3) Orice cerere adresată Preşedintelui de un deputat sau un fost deputat în vederea apărării imunităţii şi privilegiilor este comunicată în şedinţă plenară şi trimisă comisiei competente", stipulează articolul citat.

Deputatul sau fostul deputat poate fi reprezentat de un alt deputat. Cererea nu poate fi adresată de către un alt deputat fără acordul deputatului în cauză.

Potrivit alineatului (4), al articolului 6, în cazul în care un deputat este arestat sau privat de libertatea de circulaţie prin presupusa încălcare a privilegiilor şi imunităţilor sale, preşedintele Parlamentului poate lua de urgenţă, după consultarea preşedintelui şi a raportorului comisiei competente, o iniţiativă vizând confirmarea privilegiilor şi imunităţilor deputatului în cauză. Preşedintele Parlamentului comunică această iniţiativă comisiei şi informează Parlamentul cu privire la aceasta.

Articolul 7 din Regulamentul Parlamentului European referitor la procedurile privind imunitatea notează: "(1) Comisia competentă examinează fără întârziere şi în ordinea în care i-au fost prezentate cererile de ridicare a imunităţii sau de apărare a imunităţii şi privilegiilor. (2) Comisia prezintă o propunere de decizie motivată prin care se recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunităţii sau de apărare a imunităţii şi privilegiilor".

Conform alineatului (3), Comisia poate solicita autorităţii interesate furnizarea tuturor informaţiilor şi precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea. Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicaţii, poate prezenta toate documentele şi mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente şi poate fi reprezentat de un alt deputat.

Alineatul următor spune: "(4) În cazul în care cererea de ridicare a imunităţii conţine mai multe capete de acuzare, fiecare dintre acestea poate face obiectul unei decizii distincte. În mod excepţional, raportul comisiei poate propune ca ridicarea imunităţii să vizeze exclusiv desfăşurarea unei acţiuni penale, fără ca vreo măsură de arestare, o altă măsură privativă de libertate sau orice altă măsură care să împiedice deputatul în exercitarea funcţiilor inerente mandatului său să poată fi adoptată împotriva sa, până la pronunţarea unei hotărâri definitive".

În cazurile de apărare a unui privilegiu sau a unei imunităţi, spune alineatul (6), comisia precizează dacă circumstanţele constituie un obstacol de ordin administrativ sau de altă natură în ceea ce priveşte, pe de o parte, libertatea de circulaţie a deputaţilor care se deplasează către sau dinspre locul de reuniune a Parlamentului sau, pe de altă parte, exprimarea unei opinii sau a unui vot în exercitarea mandatului, sau dacă se încadrează în aspectele prevăzute la articolul 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile care nu se află sub incidenţa dreptului intern şi prezintă o propunere prin care invită autoritatea în cauză să tragă concluziile care se impun.

"(7) Comisia poate emite un aviz motivat privind competenţa autorităţii în cauză şi admisibilitatea cererii, dar nu se pronunţă în niciun caz asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei deputatului sau asupra oportunităţii sau inoportunităţii urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaştere aprofundată a cauzei. (8) Raportul comisiei este înscris din oficiu la primul punct de pe ordinea de zi a primei şedinţe care urmează depunerii acestuia. Nu se admit amendamente la propunerea sau propunerile de decizie", prevăd alineatele articolului citat.

Dezbaterea are ca subiect doar motivele pro şi contra fiecărei propuneri de ridicare, menţinere sau apărare a unui privilegiu sau a imunităţii.

Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 151 (referitor la intervenţii pentru chestiuni de ordin personal), deputatul ale cărui privilegii sau imunităţi fac obiectul unei examinări nu poate interveni în dezbatere.

Propunerea sau propunerile de decizie conţinute în raport sunt supuse la vot în cursul votării care urmează dezbaterii.

După examinarea de către Parlament, se procedează la vot separat pentru fiecare propunere conţinută în raport. În cazul respingerii unei propuneri, decizia contrară se consideră adoptată.

Alieantul (9) arată că preşedintele comunică imediat decizia Parlamentului deputatului în cauză şi autorităţii competente a statului membru interesat şi solicită să fie informat în legătură cu derularea procedurii şi cu hotărârile judecătoreşti care se pronunţă. Imediat după ce a primit aceste informaţii, preşedintele le comunică Parlamentului în forma pe care o consideră cea mai adecvată, dacă este necesar, după consultarea comisiei competente.

În cazul în care preşedintele face uz de competenţele care îi sunt conferite prin articolul 6, alineatul (4), comisia competentă ia act de iniţiativa preşedintelui în cursul reuniunii următoare. Dacă este necesar, comisia poate întocmi un raport care să fie prezentat Parlamentului.

Comisia tratează aceste chestiuni şi examinează toate documentele primite cu cea mai mare confidenţialitate.

(Material de Lucia Efrim, eveniment@mediafax.ro)