Cetele de Feciori din Ţara Făgăraşului se desfac de Sfântul Ioan şi se termină obiceiurile de iarnă

34 de cete de feciori din comunele Beclean, Recea, Hârseni, Şinca Nouă, Şercaia, Şinca, Mândra, Viştea, Ucea, Cincu, Lisa, Arpaşu de Jos, Şoarş, Chirpăr, Comăna, Jibert, Voila şi Avrig au participat, luni, la festivalul din Făgăraş, care pune capăt manifestărilor din perioada sărbătorilor de iarnă.

Evenimentul a început cu o slujbă la Catedrala Ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” din Făgăraş, apoi cetaşii au colindat în Catedrală, rând pe rând. Ulterior, s-au îndreptat spre centrul oraşului, unde a avut loc o paradă a costumelor tradiţionale din întreaga Ţară a Făgăraşului.

După paradă, fiecare ceată a urcat pe scena amenajată pentru eveniment şi şi-au prezentat dansurile şi tradiţiile specific zonei.

Cetele de feciori din cele 63 de localităţi ale Ţării Făgăraşului sunt formate din 4-7, ba chiar şi 18-20 de tineri necăsătoriţi.

Potrivit Elenei Băjenaru, manager Muzeul Ţării Făgăraşului, cetele de feciori se formează în seara de Sfântul Nicolae (6 decembrie), iar activitatea lor se desfăşoară până la Sfântul Ioan. Principalele lor sarcini sunt organizarea jocurilor şi petrecerilor tineretului, colindatul de Crăciun şi îndeplinirea diferitelor ritualuri şi ceremonii.

O ceată este formată dintr-un vătaf mare, un vătaf mic, stegarul – care poartă steagul, colcer, care are în grijă alimentele, crâşmar sau cârciumar, care răspunde de băutură, un casier care administrează banii. Cei aleşi să intre în ceată sunt dintre cei mai de seamă feciori din sat.

Unul din elemente care defineşte ceata de feciori şi cu rol ceremonial important este steagul - ceata merge pretutindeni cu steagul, joacă cu steagul, iar atunci când ceata se află la gazdă, acesta este arborat la poartă. În afară de steag, tinerii din ceată au, ca semn distinctiv, portul de sărbătoare, sobru şi elegant, precum şi unele podoabe specifice: căciuli împodobite cu vâstre realizate din bucăţi mici de oglinzi, flori artificiale, fire roşii, pene, ciucuri, brâie colorate sau tricolor care se pun pe piept, iar în unele sate bastonaşe frumos împodobite sau bâte ciobăneşti.

De Sfântul Nicolae, cetaşii îşi aleg o gazdă unde se adună să înveţe colindele cu care vor merge mai apoi în seara de Ajun de Crăciun. Tot de de Sfântul Nicolae au început pregătirile pentru petrecerile şi ceremoniile din timpul sărbătorilor. De la Crăciun până în momentul desfacerii, cetaşii s-au mutat, practice, la gazdă, unde au participat la treburile gospodăriei.

După Crăciun, cetaşii au cheamat localnicii la baluri ce au avut loc la căminele culturale din sate.