Cheltuielile pentru familie şi copil au scăzut cu o treime în perioada 2005-2010

Situaţia României pe diferite capitole de cheltuieli, în 2011, în comparaţie cu ţările europene, este prezentată în Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului, aprobată de Guvern în luna decembrie 2014 şi publicată joi în Monitorul Oficial.

Astfel, cheltuielile publice totale ale României erau de 39,5 la sută, faţă de 49 la sută în ţările Uniunii Europene. Totodată, chetuielile cu protecţia socială în România erau de 14,1 la sută, faţă de 19,6 la sută în statele UE, cele pentru educaţie erau de 4,1 la sută, faţă de 5,3 la sută, iar cele pentru sănătate reprezentau 3,4 la sută, faţă de 7,3 la sută.

"Ponderea cheltuielilor pentru familie şi copil în totalul cheltuielilor pentru protecţie socială a scăzut cu aproximativ o treime între 2005 şi 2010. Ca pondere în PIB, scăderea a fost de la nivelul de 1,8 la 1,7 în acelaşi interval (şi 1,4 la sută în 2011)", se arată în documentul citat.

În Strategia aprobată de Guvern se menţionează că, faţă de anul 2007, se remarcă o scădere cu 27 la sută a numărului de angajaţi în sistemul de protecţie a copilului, cea mai mare scădere fiind în cazul celor care lucrează în serviciile de îngrijire de zi sau alte servicii (36 la sută), iar cea mai mică, în cazul celor din centrele de plasament şi al asistenţilor maternali (18 la sută, respectiv 19 la sută mai puţin la jumătatea anului 2013 faţă de finalul anului 2007).

Iniţiatorii documetului arată că sistemul de asistenţă socială nu este încă suficient de bine dezvoltat la nivelul întregii ţări pentru a asigura identificarea tuturor cazurilor vulnerabile în comunitate, pentru a le orienta spre forme de suport instituţional, inclusiv financiar, şi pentru a preveni agravarea situaţiilor.

Pe de altă parte, asistenţii sociali de la nivelul serviciilor publice de asistenţă socială (SPAS) dedică cea mai mare parte a timpului de lucru acordării de beneficii, în detrimentul activităţii de prevenire a separării copilului de familie, respectiv în detrimentul identificării, evaluării, managementului de caz şi monitorizării copiilor expuşi riscului de separare.

Strategia îşi propune să pună accent, până în 2020, pe dezvoltarea serviciilor sociale destinate sprijinirii creşterii şi îngrijirii copiilor în familie, facilitându-se promovarea unor mecanisme de sprijin al părinţilor.

"Deşi reforma în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului a cunoscut o evoluţie semnificativă, mutarea accentului de pe îmbunătăţirea condiţiilor de trai oferite copiilor din mediul instituţional pe întărirea intervenţiilor destinate prevenirii separării copilului de familie impune îmbunătăţirea calităţii vieţii prin creşterea calităţii serviciilor oferite familiei. Se va avea astfel în vedere asigurarea cadrului necesar dezvoltării serviciilor sociale în raport cu acordarea unor beneficii financiare directe, şi dezvoltarea serviciilor sociale destinate sprijinirii creşterii şi îngrijirii copiilor în familie, facilitându-se în acelaşi timp promovarea unor mecanisme de sprijin al părinţilor în vederea asigurării unui echilibru între viaţa de familie şi cea profesională, prin standardizarea calităţii în domeniul îngrijirii pe timp de zi a copiilor, implementarea unui sistem integrat de îngrijire şi educare a copiilor şi monitorizarea asigurării calităţii acestor servicii", se arată în Strategie.

Documentul subliniază că procesele de dezorganizare familială, corelate cu sărăcia, au generat o creştere a numărului şi a incidenţei problemelor cu care se confruntă anumite categorii de copii, cum ar fi: părăsirea copiilor de către părinţi, delincvenţa juvenilă, consumul de droguri, abuzul, neglijarea, exploatarea, inclusiv prin muncă, traiul în stradă.

"Persistenţa acestor probleme în societatea românească, în ciuda programelor dedicate combaterii lor, constituie o provocare de dezvoltare în sine", se mai arată în documentul citat.

Strategia pune accent în special pe copiii din zonele sărace, cei din mediul rural, copiii romi, cei cu dizabilităţi şi copiii din sistemul de protecţie a copilului, consumatori de droguri, copiii aflaţi în conflict cu legea, copiii străzii, cei care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate, dar şi adolescenţii.