CJUE: Administratorii pieţei online răspund pentru încălcări ale dreptului mărcilor

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) de la Luxemburg a făcut, marţi, precizări cu privire la răspunderea societăţilor care administrează pieţe online pentru încălcări ale dreptului mărcilor comise de utilizatorii lor.

Potrivit CJUE, instanţele naţionale trebuie să aibă posibilitatea de a dispune prin ordin judecătoresc ca aceste societăţi să adopte măsuri care să vizeze nu numai încetarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală, ci şi prevenirea unor noi încălcări de această natură.

Curtea de la Luxemburg notează că eBay administrează pe internet o piaţă electronică globală în care persoanele private şi societăţile comerciale pot cumpăra şi vinde o gamă largă de produse şi de servicii.

L'Oréal este titularul unei game largi de mărci notorii. Distribuţia produselor sale (în special cosmetice şi parfumuri) se efectuează prin intermediul unei reţele închise de distribuţie, în cadrul căreia distribuitorii autorizaţi au obligaţia de a nu furniza produse altor distribuitori.

L’Oréal acuză eBay de implicare în încălcări privind dreptul mărcilor comise de utilizatori ai site-ului său. Pe de altă parte, prin cumpărarea de la servicii cu plată de referenţiere pe internet (precum sistemul AdWords al Google) a unor cuvinte-cheie care corespund unor nume de mărci ale L’Oréal, eBay direcţionează utilizatorii săi către produse care încalcă dreptul mărcilor, oferite spre vânzare pe site-ul său internet. În plus, L’Oréal consideră că eforturile depuse de eBay pentru a preveni vânzarea produselor contrafăcute pe site-ul său sunt neadecvate. L'Oréal a identificat diferite forme de încălcare a mărcilor, precum vânzarea sau oferirea spre vânzare către consumatori din Uniune a unor produse purtând marca L’Oréal destinate de aceasta vânzării în state terţe (import paralel).

Instanţa din Regatul Unit, sesizat cu soluţionarea litigiului, a adresat Curţii de Justiţie de la Luxemburg o serie de întrebări privind obligaţiile care incumbă societăţii care operează o piaţă online pentru a impiedica utilizatorii acesteia să comită încălcări ale dreptului mărcilor.

Cu titlu introductiv, Curtea subliniază că titularul mărcii nu poate invoca dreptul său exclusiv împotriva unei persoane fizice care vinde produse de marcă prin intermediul unei pieţe online decât dacă aceste vânzări au loc în contextul unei activităţi comerciale. Situaţia se prezintă astfel în special atunci când vânzările depăşesc, prin volum şi frecvenţă, sfera unei activităţi private.

Curtea se pronunţă, mai întâi, cu privire la actele comerciale îndreptate spre Uniune prin intermediul unei pieţe online, precum eBay. Curtea constată că normele Uniunii în materie de mărci se aplică în cazul ofertelor de vânzare şi publicităţii având ca obiect produse de marcă aflate în state terţe în măsura în care se dovedeşte că acestea sunt destinate unor consumatori aflaţi pe teritoriul Uniunii.

Revine instanţelor naţionale sarcina de a aprecia de la caz la caz dacă există indicii relevante din care să se poată trage concluzia că o ofertă de vânzare sau publicitatea afişată pe o piaţă online este destinată unor consumatori aflaţi pe teritoriul Uniunii. De exemplu, instanţele naţionale vor putea ţine seama de zonele geografice în care vânzătorul acceptă să expedieze produsul.

În continuare, Curtea constată că operatorul unei pieţe online nu utilizează el însuşi mărcile, în sensul vizat prin reglementarea Uniunii, dacă furnizează un serviciu care constă doar în a corespund unor mărci.

Pe de altă parte, Curtea precizează anumite elemente referitoare la răspunderea operatorului unei pieţe online. Subliniind că aprecierea acestei răspunderi incumbă instanţelor naţionale, Curtea consideră că operatorul joacă un rol activ, de natură să îi confere o cunoaştere sau un control al datelor referitoare la aceste oferte, atunci când acordă asistenţă care constă în special în optimizarea prezentării ofertelor de vânzare online sau în promovarea acestor oferte.
Atunci când operatorul a jucat un asemenea "rol activ", acesta nu se poate prevala de exonerarea de răspundere pe care dreptul Uniunii o recunoaşte, în anumite condiţii, furnizorilor de servicii online, precum operatorii unor pieţe online.

Pe de altă parte, chiar şi în cazul în care nu a jucat un rol activ, operatorul menţionat nu se poate prevala de exonerarea de răspundere menţionată în cazul în care a avut cunoştinţă de fapte sau de împrejurări pe baza cărora un operator economic diligent ar fi trebuit să remarce nelegalitatea ofertelor de vânzare online şi, în ipoteza unei astfel de cunoştinţe, nu a acţionat prompt pentru retragerea datelor respective de pe site-ul său sau pentru a face imposibil accesul la acele date.

În sfârşit, Curtea se pronunţă asupra chestiunii ordinelor judecătoreşti care pot fi pronunţate împotriva operatorului unei pieţe online atunci când nu decide din proprie iniţiativă să determine încetarea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală şi să evite ca aceste încălcări să fie săvârşite din nou.

Astfel, operatorului respectiv îi poate fi adresat un ordin judecătoresc privind luarea unor măsuri care permit facilitarea identificării clienţilor săi vânzători. În această privinţă, deşi este, desigur, necesar să se asigure protecţia datelor cu caracter personal, totuşi, în cazul în care autorul încălcării îşi desfăşoară activitatea în cadrul comerţului, iar nu într-un cadru privat, acesta trebuie să poată fi identificat în mod clar.

În consecinţă, Curtea constată că dreptul Uniunii impune statelor membre să asigure că instanţele naţionale competente în materie de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală pot dispune printr-un ordin judecătoresc ca operatorul unei pieţe online să adopte măsuri care să contribuie nu numai la încetarea încălcărilor acestor drepturi de către utilizatori ai acestei pieţe, ci şi la prevenirea unor noi încălcări de această natură. Aceste ordine judecătoreşti trebuie să fie efective, proporţionale, disuasive şi nu trebuie să creeze obstacole în calea comerţului legal.