CJUE: Criteriul sexului persoanei asigurate ca factor de risc constituie o discriminare

Directiva 2004/113/CE interzice orice discriminare pe criterii de sex în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii.

Astfel, directiva interzice, în principiu, luarea în considerare a criteriului sexului la calcularea primelor şi a prestaţiilor de asigurare din contractele de asigurare încheiate după 21 decembrie 2007.

Cu toate acestea, directiva prevede o excepţie potrivit căreia statele membre pot autoriza, începând cu această dată, derogări de la norma privind primele şi prestaţiile unisex, cu condiţia să poată garanta că datele actuariale și statistice subiacente pe care se bazează calculele sunt fiabile, actualizate periodic şi puse la dispoziţia publicului.

Derogările sunt autorizate numai atunci când legislaţia naţională nu a pus încă în aplicare norma privind primele şi prestaţiile unisex. După cinci ani de la expirarea termenului de transpunere a directivei, şi anume la 21 decembrie 2012, statele membre trebuie să reexamineze justificarea acestor derogări, ţinând seama de datele actuariale şi statistice cele mai recente, precum şi de raportul prezentat de Comisie după trei ani de la data transpunerii directivei.

Association belge des Consommateurs Test-Achats ASBL şi doi particulari au sesizat Curtea Constituţională belgiană cu o acţiune în anularea legii belgiene de transpunere a directivei. În cadrul acestei acţiuni instanța belgiană a solicitat Curţii de Justiţie a UE să aprecieze validitatea derogării enunțate în directivă în raport cu normele de drept superior, mai exact principiul egalității între femei și bărbați consacrat de dreptul Uniunii.

În hotărârea pronunţată marţi, Curtea subliniază mai întâi că, potrivit articolului 8 din TFUE (Tratatul de Funcţionare al Uniunii Europene), în toate acţiunile sale, Uniunea urmăreşte să elimine inegalităţile şi să promoveze egalitatea între bărbaţi şi femei. În realizarea progresivă a acestei egalităţi, revine legiuitorului Uniunii sarcina de a stabili momentul intervenţiei sale ţinând seama de evoluţia condiţiilor economice şi sociale din Uniune. În continuare, Curtea precizează că tocmai în acest sens a prevăzut legiuitorul Uniunii în directivă că diferenţele în materie de prime şi prestaţii rezultate din utilizarea sexului ca factor în calculul acestora trebuiau să fie suprimate până cel târziu la 21 decembrie 2007. Cu toate acestea, întrucât la momentul adoptării acestei directive utilizarea factorilor actuariali în ceea ce priveşte sexul era foarte răspândită în furnizarea serviciilor de asigurare, legiuitorul putea să pună în aplicare în mod legitim norma privind primele şi prestaţiile unisex, în mod gradat şi cu perioade de tranziţie adecvate.

În această privinţă, Curtea aminteşte că directiva deroga de la norma generală a primelor şi prestaţiilor unisex, instituită prin aceeaşi directivă, acordând statelor membre posibilitatea de a decide până la 21 decembrie 2007 să autorizeze diferenţe proporţionale pentru cei asiguraţi în cazul în care sexul reprezintă un factor determinant în evaluarea riscurilor, pe baza datelor actuariale şi a statisticilor pertinente şi precise.

Această posibilitate va fi reexaminată după cinci ani de la data de 21 decembrie 2007, ţinând seama de un raport al Comisiei, însă, în lipsa din cadrul directivei a unei dispoziţii cu privire la durata aplicării acestor diferenţe, statele membre care au utilizat posibilitatea menţionată sunt autorizate să permită asigurătorilor să aplice acest tratament inegal pe o perioadă nelimitată.

Potrivit Curţii, în aceste împrejurări există un risc ca derogarea de la egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei prevăzută de directivă să fie permisă de dreptul Uniunii pe o perioadă nelimitată. Prin urmare, o dispoziţie care permite statelor membre în cauză să menţină, nelimitat în timp, o derogare de la norma primelor şi prestaţiilor unisex este contrară realizării obiectivului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi şi trebuie considerată nevalidă la expirarea unei perioade de tranziţie corespunzătoare.

Prin urmare, Curtea declară că, începând cu 21 decembrie 2012, în sectorul serviciilor de asigurări derogarea de la norma generală a primelor şi prestaţiilor unisex este nevalidă.