CJUE: O instanţă nu este obligată să plătească cheltuielile pentru audierea unui martor

Regulamentul (CE) 1206/20011 prevede că în cazul în care o instanţă dintr-un stat membru (instanţa solicitantă) cere instanţei competente dintr-un alt stat membru (instanţa solicitată) să efectueze un act de cercetare - de exemplu, să audieze un martor - această din urmă instanţă execută cererea în conformitate cu dreptul său naţional.

Conform dreptului irlandez, martorul are obligaţia să se prezinte în faţa instanţei numai dacă în prealabil i-a fost plătită o despăgubire pentru cheltuielile de transport (viaticum).

În anul 2009, reclamantul Weryński a formulat la Sąd Rejonowy dla Warszawy Śródmieścia (tribunal districtual din Varşovia, Polonia) o acţiune împotriva Mediatel 4B spólka z o.o., fostul său angajator, pentru repararea unui prejudiciu în temeiul unui contract de neconcurenţă. În cadrul acestei proceduri, instanţa poloneză a solicitat instanţei irlandeze (Dublin Metropolitan District Court) audierea unui martor. Instanţa irlandeză solicitată a condiţionat audierea martorului de plata, de către instanţa poloneză solicitantă, a unei despăgubiri de 40 de euro care trebuie acordată martorilor în conformitate cu dreptul irlandez.

Astfel, instanţa poloneză a solicitat Curţii de Justiţie a UE să stabilească dacă este obligată să suporte cheltuielile efectuate de martorul audiat de instanţa irlandeză fie sub forma unui avans, fie sub forma rambursării acestor cheltuieli.

În ceea ce priveşte plata către instanţa solicitată a unui avans pentru despăgubirile cuvenite martorului, Curtea subliniază că posibilitatea de a refuza executarea cererii privind îndeplinirea unui act de cercetare trebuie limitată la situaţii excepţionale definite în mod strict. Din aceasta rezultă că motivele pentru care executarea unei asemenea cereri poate fi refuzată sunt cele enumerate în mod exhaustiv în regulament. Acesta din urmă nu prevede totuşi cerinţa plăţii unui avans pentru audierea martorului. Instanţa solicitată nu avea, aşadar, dreptul de a condiţiona audierea martorului de plata anticipată a unui avans din despăgubirea cuvenită acestuia din urmă. În consecinţă, instanţa solicitantă nu era obligată să plătească un asemenea avans.

În ceea ce priveşte rambursarea de către instanţa solicitantă a despăgubirilor cuvenite martorilor, regulamentul prevede că executarea unei cereri privind îndeplinirea unui act de cercetare nu dă dreptul la rambursarea taxelor sau a cheltuielilor.

În această privinţă, Curtea precizează că prin "taxe" trebuie să se înţeleagă sumele percepute de instanţă pentru activitatea sa, în timp ce prin "cheltuieli" trebuie să se înţeleagă sumele plătite de instanţă unor terţi în cursul procedurii, în special experţilor sau martorilor. Rezultă că despăgubirile plătite unui martor audiat de instanţa solicitată intră sub incidenţa noţiunii de cheltuieli în sensul Regulamentului 1206/2001.

Curtea aminteşte că scopul acestui regulament constă în obţinerea simplă, eficientă şi rapidă a probelor într-un context transfrontalier. În consecinţă, obţinerea de probe de către o instanţă a unui stat membru într-un alt stat membru nu trebuie să conducă la prelungirea procedurilor naţionale.

Prin urmare, instanţei solicitante îi revine obligaţia de rambursare numai dacă una dintre excepţiile prevăzute de regulament are vocaţia de a se aplica. Totuşi, despăgubirile cuvenite martorilor nu sunt menţionate în acest context.

Curtea UE concluzionează aşadar că o instanţă solicitantă nu are obligaţia de a plăti instanţei solicitate un avans pentru despăgubirea cuvenită martorului audiat sau de a rambursa această despăgubire.