CJUE: Resortisanţii ţărilor terţe pot fi obligaţi să promoveze un examen de integrare socială

Una dintre directivele Uniunii prevede că statele membre acordă statutul de rezident pe termen lung resortisanţilor ţărilor terţe care au avut reşedinţa legală şi fără întrerupere pe teritoriul lor timp de cinci ani înainte de a depune cererea.

CJUE a analizat cazul a două resortisante ale unor ţări terţe care, de la 14 noiembrie 2008 şi, respectiv, de la 8 iunie 2007, sunt titulare de permise de şedere de rezident pe termen lung în Ţările de Jos.

"În conformitate cu dreptul olandez, ele sunt supuse unei obligaţii de a promova un examen de integrare civică într-un termen stabilit sub sancţiunea aplicării unei amenzi, pentru a demonstra dobândirea de aptitudini de limbă neerlandeză, în scris şi oral, precum şi o cunoaştere suficientă a societăţii olandeze. Dacă examenul nu este promovat în acest termen, se stabileşte un nou termen, cuantumul amenzii fiind de fiecare dată majorat", potrivit unui comunicat al Curţii.

Cele două persoane au formulat acţiuni împotriva deciziilor prin care erau obligate să promoveze acest examen. Centrale Raad van Beroep (Tribunalul central de contencios administrativ, Ţările de Jos), sesizat cu litigiul în apel, exprimă îndoieli în privinţa conformităţii obligaţiei de integrare civică în raport cu directiva.

Tribunalul a cerut Curţii de Justiţie să se pronunţe dacă, după acordarea statutului de rezident pe termen lung, statele membre pot să pună condiţii de integrare sub forma unui examen de integrare civică, sancţionat printr-un sistem de amenzi.

Prin hotărârea de joi, Curtea stabileşte că "directiva nu se opune impunerii obligaţiei de a promova un examen de integrare civică, cu condiţia însă ca modalităţile de aplicare a unei astfel de obligaţii să nu fie susceptibile să pună în pericol realizarea obiectivelor directivei".

Mai întâi, Curtea a constatat că promovarea examenului nu este o condiţie pentru a obţine, nici pentru a conserva statutul de rezident pe termen lung, ci atrage doar aplicarea unei amenzi.

În plus, conform sursei citate, Curtea arată importanţa acordată de legiuitorul Uniunii măsurilor de integrare.

"În această privinţă, Curtea constată că directiva nu impune, nici nu interzice statelor membre să solicite resortisanţilor ţărilor terţe să îndeplinească condiţii de integrare după obţinerea statutului de rezident pe termen lung", conform CJUE.

De asemenea, Curtea declară că situaţia resortisanţilor ţărilor terţe nu este comparabilă cu cea a resortisanţilor naţionali în ceea ce priveşte utilitatea unor măsuri de integrare precum dobândirea unei cunoaşteri atât a limbii, cât şi a societăţii ţării. În consecinţă, faptul că obligaţia de integrare civică în discuţie nu este impusă resortisanţilor naţionali nu încalcă dreptul resortisanţilor ţărilor terţe rezidenţi pe termen lung la egalitate de tratament cu resortisanţii naţionali, precizează instanţa.

"Pe de altă parte, este incontestabil că dobândirea unei cunoaşteri atât a limbii, cât şi a societăţii statului membru gazdă favorizează interacţiunea şi dezvoltarea de raporturi sociale între resortisanţii naţionali şi resortisanţii ţărilor terţe şi facilitează accesul acestora din urmă la piaţa muncii şi la formarea profesională", conform CJUE.

Cu toate acestea, modalităţile de punere în aplicare a obligaţiei de integrare civică nu trebuie să pună în pericol realizarea obiectivelor directivei. În această privinţă, Curtea apreciază că trebuie să se ţină seama, în special, de nivelul de cunoştinţe necesar pentru a promova examenul, de accesul la cursuri şi la materialul necesar pentru a pregăti examenul, de cuantumul taxelor de înscriere sau chiar de circumstanţe individuale particulare, precum vârsta, alfabetizarea sau nivelul de educaţie.

"În ceea ce priveşte amenda, Curtea remarcă faptul că cuantumul maxim al acesteia atinge un nivel relativ ridicat, respectiv 1.000 de euro, şi că această amendă poate fi aplicată de fiecare dată când termenele stabilite pentru promovarea examenului de integrare civică se împlinesc fără ca acest examen să fie promovat, iar aceasta fără nicio limită, până când resortisantul ţării terţe vizat promovează examenul menţionat", precizează sursa citată.

Pe de altă parte, taxele de înscriere pentru susţinerea examenului, precum şi cheltuielile de pregătire a acestuia sunt în sarcina resortisanţilor ţărilor terţe în cauză.

În ceea ce priveşte, în special, taxele de înscriere, Curtea arată că, potrivit guvernului olandez, cuantumul acestor taxe se ridică la 230 de euro, resortisanţii ţărilor terţe în cauză trebuind să le achite, în cursul termenului stabilit, de fiecare dată când se prezintă la examenul de integrare civică. În aceste condiţii, a căror verificare revine instanţei naţionale, plata unei amenzi, pe lângă plata cheltuielilor referitoare la examene, poate să pună în pericol realizarea obiectivelor urmărite prin directivă şi, prin urmare, să o lipsească pe aceasta de efectul său util, conchide CJUE.