Video Cluburile de cercetăşie sunt din nou căutate. "Gata oricând să facem lumea mai bună!", crezul a mii de copii, de la an la an mai mulţi. Cum arată viaţa fără tablete şi telefoane

"- Cercetaşi!
- Gata oricând!".

Acesta este salutul-slogan pe care îl strigă din tot sufletul micii Cercetaşi ai României.

În ultimii ani cercetăşia din România a luat o amploare. Mii de copii se îndreaptă spre unul din cele aproape o sută de cluburi locale de cercetaşi. Săptămână de săptămână ei au parte de aventură, distracţie şi educaţie. Cât mai mult în natură! De patru ori pe an, micii cercetaşi îşi iau rucsacul în spate şi merg în campuri, în mijlocul naturii. Vara, pentru aproape o săptămână, campurile cercetăşeşti au loc la cort. Merg în drumeţii, organizează tot felul de jocuri de echipă, participă la ateliere cercetăşesti de prim-ajutor, supravieţuire, orientare, noduri şi istorie, iar cântecele cercetăşeşti răsună seară de seară în jurul focului de tabără.

Departe de tehnologie, cei mici se bucură pe deplin de copilărie.

”Cercetăşia este mai mult decât educaţie. Cercetăşia este un stil de viaţă. Noi încercăm să le oferim copiilor o altă alternativă distracţiei - fără telefoane, fără tablete”, spune unul dintre liderii Centrului Local Sf. Nicolae, Alexandru Munteanu, pe care toţi copiii îl strigă Bagheera, după personajul din Cartea Junglei. El aspiră să ajungă vicepreşedintele Organizaţiei Naţionale Cercetaşii României.

Clubul Local Sf. Nicolae activează la Casa de Cultură Studenţească din Capitală şi este unul dintre cele câteva zeci de cluburi înfiinţate în Bucureşti.

”Totul a început acum vreo cinci ani, la propunerea actualului şef de centru, care mi-a povestit despre impactul cercetaşilor la nivel mondial. Am considerat că este cazul să ne implicăm mai mult în societate şi uite aşa a luat naştere Centrul Local Sfântul Nicolae Bucureşti. La început aveam foarte puţin copii, vreo 15 la număr din ce îmi aduc aminte, dar cu multă muncă, cu implicarea liderilor voluntari şi cu mult altruism am ajuns într-un timp relativ scurt să avem aproape 200 de copii şi să fim un centru de referinţă în România”, povesteşte Alex Munteanu.

În prezent, la Sf. Nicolae vin copii din tot Bucureştiul şi chiar din localităţile de lângă Capitală.

”Cercetaşii sunt împărţiţi pe mai multe ramuri de vârstă, fiecare ramură având un anumit specific şi cadru simbolic. Cercetăşia începe de la vârsta de cinci ani la şase ani, aceştia fiind castoraşi - o ra mură încă în dezvoltare, urmând ca apoi să devină lupişori, de la vârsta de 7 la 10 ani. Ei devin temerari de la 11 la 14 ani şi exploratori de la 15 la 19 ani. Cu multă dorinţă ei aşteaptă să devină seniori, de la 19 la 24 de ani, când încep să se implice din ce în ce mai mult în viaţa cercetăşiei şi să-i ajute şi pe alţii să ajungă cercetaşi”, explică Bagheera.

Cercetăşia a luat fiinţă, în 1908, fiind fondată de către tinerii care au răspuns ideilor şi idealurilor formulate în lucrarea “Scouting for Boys”, scrisă de sir Baden Powell. Acesta a organizat, un an mai devreme, pe coasta de sud a Angliei, o tabără pentru 20 de tineri în care promova prin educaţie non-formală spiritul de aventură, lucrul în echipă şi progresul personal, prin forţele proprii.

Patru ani mai târziu apăreau primele grupuri de cercetaşi români (Blaj, Braşov, Bucureşti) pentru ca în 1914 să ia fiinţă Asociaţia Cercetaşii României, recunoscută oficial.

În timpul Primului Război Mondial, cercetaşii români au dat o mână de ajutor în spatele liniei frontului, fiind prezenţi acolo unde era nevoie, înlocuind sanitari, curieri, telegrafişti. În memoria celor ce au murit atunci, la Tecuci a fost ridicat un monument, singurul din lume dedicat cercetaşilor.

La nivel mondial sunt peste 30.000.000 membri activi în 216 ţări şi teritorii. În România, peste 3.500 de membri îşi desfăşoară activitatea în 75 de grupuri.