CNSAS: În perioada comunistă, peste 71.000 de români au rămas ilegal în străinătate

Potrivit reprezentanţilor CNSAS, o cale relativ mai simplă de a evada din „raiul comunist” o constituia rămânerea ilegală în străinătate, în urma unei călătorii aprobată legal. Această metodă avea avantajul că evita riscurile fizice şi / sau penale legate de o eventuală încercare de trecere frauduloasă a graniţei. Pe de altă parte, deşi, mai ales în ultimele două decenii ale epocii comuniste, numărul celor care au putut vizita o ţară capitalistă a crescut simţitor, plecarea legală, fie în interes personal, fie în interes de serviciu, constituia un proces de durată şi fără o garanţie a rezolvării pozitive.

Fiecare solicitant avea nevoie de un aviz pozitiv de la locul de muncă, pe linie de partid, de sindicat, ori de altă natură. În plus, avea nevoie de un aviz pozitiv de la organele de Securitate.

„Cei care doreau o erau trecuţi printr-o perioadă de verificare prin care securiştii încercau să se edifice dacă persoanele respective aveau , adică plănuiau să nu mai revină în ţară. Despre persoana care solicitase paşaportul se obţineau informaţii referitoare la caracter, comportament, comentarii sau gesturi posibil revelatoare (vânzarea bruscă a unor bunuri, trecerea pe numele apropiaţilor a casei, a automobilului, etc). Chiar dacă acordau avizul pozitiv, securiştii impuneau anumite condiţii, care să reducă posibilitatea rămânerii ilegale. Astfel, în extrem de rare cazuri era permisă plecarea întregii familii. De asemenea, era strict interzisă plecarea cu orice acte, în afara paşaportului (buletin, certificat de naştere, acte de studii, de proprietate, cartea de muncă etc)”, arată reprezentanţii CNSAS.

Conform acestora, toţi cei care au ales să nu se mai întoarcă în ţară urmau să nu-i revadă pe cei dragi pentru o perioadă îndelungată de timp. Dacă reveneau în ţară înainte de a-şi fi reglementat situaţia cu statul român, riscau să fie arestaţi şi, în orice caz, nu ar mai fi putut pleca niciodată. Chiar şi după reglementarea situaţiei, dura mult timp până obţineau aprobarea autorităţilor comuniste pentru emigrarea familiei rămase în România. O traumă suplimentară consta în problemele cauzate rudelor apropiate din ţară. Acestea îşi puteau pierde locul de muncă (mai ales dacă activau în structuri militarizate sau din domenii considerate strategice), funcţia, dreptul de a pleca, la rândul lor, în străinătate etc.

CNSAS: Aproape 25.000 de români au trecut fraudulos graniţa în timpul regimului comunist

09:59, 24 Feb. 2025

Astfel, de-a lungul perioadei comuniste, peste 71.000 de români au ales să nu mai revină în ţară. Dintre aceştia, cei mai mulţi au rămas în străinătate în anii ’80 (46.000). Motivele oficiale ale plecărilor sunt diverse. Cei mai mulţi – în jur de 44.000 – au avut ca motiv al plecării vizitarea unor rude sau prieteni. Peste 18.000 au rămas în străinătate cu ocazia unor călătorii turistice. Alţii au profitat de efectuarea unor tratamente medicale în străinătate (883 de cazuri) sau de participarea la întreceri sportive (400 de persoane). Cam 1000 au refuzat revenirea în ţară, după au ajuns în Occident cu ocazia unor conferinţe, simpozioane, la studii sau la specializare. 1750 erau artişti (balerini, instrumentişti, solişti vocali, actori, pictori etc), care au făcut deplasări în străinătate pe linie de schimburi cultural-artistice, ori cu contracte prin A.R.I.A. (Agenţia Română de Impresariat Artistic).

CNSAS arată că alţi peste 3000 s-au stabilit în străinătate, după ce ajunseseră acolo prin natura obligaţiilor de serviciu: muncitori şi specialişti pe diferite şantiere, angajaţi în cadrul transporturilor internaţionale (piloţi, şoferi de T.I.R., navigatori), specialişti trimişi pentru negocierea unor înţelegeri comerciale.