Codul penal reintroduce infracţiunea de ucidere la cererea bolnavului incurabil

Potrivit articolului 188 din noul Cod penal, "uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestate medical, cauzatoare de suferinţe permanente şi greu de suportat se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani".

În expunerea de motive a actului normativ se arată că a fost expres reglementată infracţiunea de ucidere la cererea victimei, ca o formă atenuată a omorului, reînscriind astfel reglementarea nu doar pe linia tradiţiei existente în dreptul nostru (art. 468 C. pen. din 1936), ci şi în tradiţia majorităţii codurilor europene (§ 216 C. pen. german, § 77 C. pen. austriac, art. 143 alin.(4) C. pen. spaniol, art. 134 C. pen. portughez, art. 114 C. pen. elveţian, § 235 C. pen. norvegian).

"Reintroducerea acestui text se impunea însă, înainte de toate, ca urmare a noului regim al circumstanţelor atenuante consacrat de partea generală. Într-adevăr, dacă în reglementarea actuală, împrejurarea avută în vedere în art. 188 poate fi valorificată ca o circumstanţă atenuantă judiciară, ducând astfel la aplicarea unei pedepse sub minimul special, în noua reglementare, chiar reţinând o atenuantă judiciară, pedeapsa aplicată nu se va mai situa obligatoriu sub acest minim. De aceea, pentru a permite aplicarea unei pedepse care să corespundă gradului de pericol social al acestei fapte, era necesară o reglementare legală distinctă. În fine, a fost preferată denumirea marginală de ucidere la cererea victimei şi nu cea de omor la cererea victimei, pentru a exclude această faptă dintre antecedentele omorului calificat prevăzut de art.187 lit. e)", se arată în expunerea de motive a noului Cod penal.

O modificare importantă cuprinsă în noul Cod penal, la Capitolul I referitor la infracţiunile contra vieţii, se referă la reglementarea unei singure forme agravante a infracţiunii de omor – omorul calificat – care regrupează atât elemente circumstanţiale agravante ale omorului deosebit de grav din actuala reglementare, cât şi o parte din cele ale omorului calificat.

Astfel, potrivit articolului 187, omorul calificat se referă la infracţiunea săvârşită cu premeditare, din interes material, pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse, pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni, de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor în formă consumată, asupra a două sau mai multor persoane, asupra unei femei gravide sau prin cruzimi.

În noua reglementare s-a renunţat însă la o parte a elementelor circumstanţiale agravante specifice omorului calificat din reglementarea actuală, fie pentru că ele se regăsesc în conţinutul agravantelor generale (omorul asupra unei persoane în neputinţă de a se apăra), fie datorită reglementării lor în alte texte (omorul asupra soţului sau a unei rude apropiate), fie pentru că nu se justifică (omorul comis în public).

"În acest din urmă caz s-a apreciat că nu este în mod necesar mai periculos cel care ucide victima în public (spre exemplu, în cadrul unui conflict spontan într-un bar) faţă de cel care ucide victima în locuinţa acesteia, motiv pentru care este preferabil ca evaluarea periculozităţii să fie făcută de judecător cu ocazia individualizării judiciare", se arată în expunerea de motive.

Astfel, noul Cod penal păstrează în conţinutul art. 187 doar acele împrejurări care justifică – cel puţin in abstracto – posibilitatea de a aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă. De asemenea, au fost reformulate unele dintre agravantele omorului calificat, astfel încât sfera de incidenţă a acestora să fie mai corect delimitată.

În noul Cod penal, reglementarea uciderii din culpă a fost simplificată, renunţându-se la o parte dintre formele agravate care pot fi suplinite prin aplicarea regulilor de sancţionare a concursului de infracţiuni.