Video #COLECTIV Oamenii din flăcări. "Încă nu vrem să învăţăm". Urmăriţi INTEGRAL materialul, de la ora 19.00

30 octombrie 2015, trupa Goodbye to Gravity îşi lansa albumul, iar ceea ce trebuia să fie o seara de distracţie s-a transformat în cel mai negru coşmar.

27 de tineri şi-au pierdut viaţa chiar în club, în incendiu, iar alţi 37 au murit în săptămânile care au urmat din cauza arsurilor şi a infecţiilor nosocomiale. 4 ani mai târziu, azi, în 2019, încă nu a fost găsit niciun vinovat, iar procesul se judecă în continuare.

BOGDAN MOLEŞAG, supravieţuitor Colectiv: ce s-a putut întâmpla prost, s-a putut întâmpla prost, cum au mai fost alte cazuri şi în alte părţi ale lumii numai că alte ţări au învăţat din evenimentele astea, noi se pare că încă nu vrem să învăţăm deşi lucrurile sunt negru pe alb. Fiecare dintre cei inculpaţi consider că are partea lui de vină.

ADINA APOSTOL, supravieţuitor Colectiv: Procesul continuă, nu s-a terminat, procesul e, nu ştiu, mai durează şi traşi la răspundere sub nicio formă, sunt toţi liberi. Sunt dezamăgită, foarte dezamăgită de tot ce s-a întâmplat în ultimii patru ani, plecând de la sistemul de sănătate, la justiţie, la tot ce s-a încercat în ultimii ani cu justiţia, să o călărească pur şi simplu, s-o nenorocească de tot.

EUGEN IANCU, tatăl lui Alexandru Iancu , victima Colectiv: Deocamdată sunt audiate părţile civile, vom vedea. Sper să facă paşi, şi într-un nou proces cu ce s-a întâmplat după, pe intervenţia şi pe condiţiile din spital. În care vrem să arătăm că statul român nu era pregătit.

COSTIN MINCU, patronul clubului Colectiv: Îmi doresc ca toată lumea să cunoască adevărul. Consider că presa ar trebui să fie în sală, ca să înţeleagă exact ce s-a întâmplat. E de notorietate, noi nu am vorbit prea mult în aceşti patru ani, au vorbit foarte mulţi şefi de instituţii, miniştri, secretari de stat, oameni care au pretins că nu ştiau de existenţa spaţiului, că noi avem toată responsabilitatea, că toată e a adminsitratorilor. Asta e imaginaea care s-a creat în toţi anii ăştia.

DESPRE SEARA DE 30 OCTOMBRIE

BOGDAN MOLEŞAG, supravieţuitor Colectiv: Îmi aduc aminte toată ziua foarte bine, de dimineaţă de când am plecat la serviciu, ştiu că mi-am lăsat maşina acasă şi am mers cu metroul pentru că ştiam că seara urmează să mă duc la concert, îmi aduc aminte şi în ziua respectivă ce am făcut la serviciu, apoi când am ajuns la club, am ajuns destul de devreme, pe la ora 8 seara şi băieţii încă făceau pregătirile aşa că am plecat, am fost să mănânc undeva şi am venit pe la 9 şi jumătate, ceva de genul. În rest ţin minte destul de bine toată seara.

ADINA APOSTOL, supravieţuitor Colectiv: Imaginea care îmi vine în cap când aud Colectiv sau legat de seara respectivă a fost flacăra aceea puternică pe care am văzut-o în momentul în care ajuns la ieşirea spre container şi m-am întors, bine era vorba de câţiva paşi pe care i-am făcut, şi m-am întors şi m-am uitat spre club şi era o flacără imensă, aşa, ca în filmele de groază de sus până la mijlocul... aproape de capul nostru. Şi deja cuprinsese mai mult de jumătate de club. (...) M-am speriat, atunci m-am speriat pentru că n-am crezut că o să ia ceva foc atât de repede, în câteva fracţiuni de secundă, şi ştiam că o să mor, asta am simţit. Că o să mor, ştiu că i-am cerut iertare prietenei mele pentru că am luat-o cu mine acolo, i-am spus ”îmi pare rău, ştii că o să murim amândouă, n-am vrut să-ţi fac asta” .

BOGDAN MOLEŞAG, supravieţuitor Colectiv: eram afară, am terminat ţigara, am intrat în club, tocmai când începea ultima piesă pe care au mai cântat-o, m-am dus la toaletă, când m-am întors de acolo deja flacăra se întinsese la tavan, deci am ieşit destul de târziu, iar toaleta era fix în partea opusă ieşirii.

ALEX TEODORESCU, supravieţuitor Colectiv: Seara am ajuns în club la Colectiv, am mers cu trei prieteni cunoscuţi, şi am fost la concert Goodbye to Gravity, o trupă care la vremea respectivă încerca să pună rockul românesc pe harta internaţională. Era o bucurie aşa să vezi că au concert în Bucureşti şi că avem şansa să îi vedem şi noi. Nu cred că a trecut foarte mult timp de când am ajuns şi pâna a început concertul. Nu vedeam stâlpul că arde, pentru că stăteam în spate, unul din prieteni mi-a spus hai afară că s-ar putea să fie rău, moment în care am plecat spre ieşire. La vreo doi metri, deja, pe tavan se extinsese flacăra, vedeam cum începe să ardă tavanul.

BOGDAN MOLEŞAG, supravieţuitor Colectiv: Cum am văzut flacăra nu m-am panicat, în schimb mi s-au ascuţit toate simţurile. Am luat-o spre ieşire, numai că atunci când am ieşit aproape de containerul prin care se făceau accesul şi ieşirea, deja se blocase, erau oameni căzuţi în uşă, era deja un morman de oameni, atunci pur şi simplu am crezut că voi muri, am avut această senzaţie, sentiment, am crezut că s-a terminat pentru că ştiam ce vine din spate, era o căldură foarte puternică, alţi oameni m-au împins au căzut peste mine, eu am căzut peste oamenii care erau deja. A luat foc aerul proaspăt care a intrat de la temperatura foarte mare care era înăuntru, o limbă imensă de foc a trecut prin noi, se auzea ca sunetul unui avion care decola, ceva de genul a fost ţin minte şi atunci am leşinat.

ADINA APOSTOL, supravieţuitor Colectiv: Am încercat să-mi torn berea în cap ca să mă recunoască mama la IML, asta am vrut dar nu am putut pentru că eram mult prea înghesuiţi ca să-mi pot ridica mâinile pe lângă mine.

ALEX TEODORESCU, supravieţuitor Colectiv: M-am îndepărtat foarte mult de gang, după care totţi cei care am ieşit şi am vurt să ajutăm, să ne tragem prietenii am gândit că e mai bine să ieşim să descongestionăm zona şi după să vedem ce e de făcut. Şi ieşeam foarte mulţi. După ce am ieşit şi s-a mai dus fumul. Erau oameni arşi, cum s-a văzut şi pe filmările postate, foarte arşi negri, din cap până în picioare, care cereau apă. Moment în care eu am văzut că deja foarte mulţi sunau la 112, şi m-am dus să caut apă.

ADINA APOSTOL, supravieţuitor Colectiv: Când am ieşit din Colectiv da am fost pe picioarele mele, chiar m-am întors în faţa containerului şi apoi am intrat singură în ambulanţă pentru că erau două asistente sau doctoriţe în jurul ambulanţei, erau foarte panicate nu ştiau ce să facă, m-am urcat singură şi le-am spus să mă ajute că nu mai pot de durere. Dar după ce mi-au pus nişte cred că erau nişte faşe de silicon, nu ştiu exact ce, umede pe mine, pe mâini şi pe faţă m-am înecat cred puţin, nu mai puteam să respir şi am şi leşinat din cauza durerii şi m-am mai trezit doar o fracţiune de secundă în Elias când a răspuns asistenta, a sunat telefonul şi a răspuns asistenta la telefonul meu, eram pe targă, ştiu doar că am auzit-o când a spus că sunt la terapie intensivă la Elias şi după aia mi-am pierdut din nou cunoştinţa şi am stat aşa până cred că la sfârşitul lunii noiembrie.

ALEX TEODORESCU, supravieţuitor Colectiv: Foarte multp lume avea nevoie de ajutor, măcar de suport moral, pentru că noi de exemplu, cînd am ieşit, unul din prietenii noştri era destul de ars şi ne-a întrebat efectiv dacă e ok şi cât de ok e, şi era negru din cap până în picioare şi în momentul ăla i-am zis că o să fie bine, deşi cumva ştiam că o să aibă cicatrici tot restul vieţii lui.

COSTIN MINCU, patronul clubului Colectiv: Îmi reproşez că nu am ştiut să fac ceva, ca lucru ăsta să nu se întâmple, şi asta am gândit-o de prima data. Ce ar fi trebuit să face eu ca seara repsectivă să nu se întâmple? Nu ştiu cum ar fi trebuit să fac asta, pentru că defapt e doar o expresie a regretului meu. Asta simt şi asta este.

Materialul integral va fi public de către agenţia MEDIAFAX miercuri, 30 octombrie, ora 19.00.