COMENTARIU Crenguţa Nicolae | Să explicăm totuşi guvernului de ce nu se vaccinează populaţia

Într-adevăr, pentru ca România să nu mai aibă de-a face cu un val de îmbolnăviri şi decese ca în toamnă sau ca în primăvară, firesc ar fi să profite de perioada de acum, când infectările sunt la un nivel foarte redus, ca să accelereze vaccinarea. Dacă ne amintim, una din obiecţiile ridicate în special de antivaccinişti era că nu trebuie făcută campanie de vaccinare în plină pandemie, fiindcă aşa se propagă virusul şi se stimulează apariţia unor variante noi. Acum însă e linişte şi pace, aşa că e tocmai bine de recuperat cu vaccinarea – nu pentru că „vaccinul înseamnă cafea băută cu prietenii la interior” sau o vacanţă în Grecia, ci pentru că oamenii vaccinaţi şi rudele lor vor avea mai puţin de suferit în cazul răspândirii variantei Delta. În ţările unde s-a răspândit varianta Delta şi care stau mai bine ca noi la vaccinare, datele de până acum arată că formele grave de boală şi decesele rămân limitate chiar atunci când infectările cresc spectaculos.

Numai că ritmul vaccinării a scăzut continuu de la jumătatea lunii mai, adică exact de la relaxarea din 15 mai, ţintele promise de 10 sau 5 milioane de vaccinaţi se îndepărtează, iar premierul Florin Cîţu pare să se fi liniştit de tot: acum spune că de fapt „suntem victima propriului nostru succes” – cu alte cuvinte, primele luni de vaccinare au fost aşa de reuşite, încât au răpus de tot pandemia, populaţia s-a culcat pe o ureche şi nu s-a mai înghesuit la vaccin. De fapt, premierul ştie foarte bine ceea ce începem şi noi să vedem din 28 mai încoace, de când se publică datele privind morţii de Covid-19 pierduţi şi ascunşi anul trecut – 2.042 de morţi în plus numai până ieri: că ponderea românilor imunizaţi natural e de fapt mai mare, pentru că decesele în plus au rezultat proporţional dintr-un număr mai mare de infectări decât cel raportat. „Pe acest subiect, datele statistice din România corespund tendinţei globale”, ne-a asigurat CNCAV în ianuarie, când comunicase că rata mortalităţii de Covid-19 din 2020 s-a situat la 2%, iar „numărul mare de infectări conduce la un număr proporţional de decese (...) 680.000 de cazuri de infectare şi peste 17.000 de decese”.

Mai nou, însuşi Valeriu Gheorghiţă a recunoscut la sfârşitul lunii mai importanţa imunităţii naturale, spunând atunci că dacă se ia în calcul o estimare a numărului real de infectări, inclusiv a celor nedepistate, s-ar ajunge la circa 8-9 milioane de persoane cu un anumit grad de imunitate. E adevărat că imunitatea dată de Covid-19 în formele asimptomatice, uşoare sau medii este în principiu mai slabă decât cea dată de vaccinare, aşa încât, ca să poată fi estimată corect imunitatea colectivă, ar trebui să fie comunicată o statistică a tuturor celor cu forme grave ale bolii şi coroborată cu statistica vaccinaţilor. Dar poate că pur şi simplu guvernului nu-i mai pasă, din moment ce a izbutit să treacă de un an de pandemie fără perioade repetate de carantină care să îngroape economia, cu alegeri ţinute frumos la timp, cu un exces de decese (depăşire a mediei ultimilor zece ani) de aproape 40.000, cum se vede din datele INS, şi fără să fie dat jos de la putere de vreun protest al rudelor celor 40.000.

Cetăţenii vaccinabili au intuit însă că guvernului nu-i mai pasă. Şi au mai intuit ceva – că sunt tot pe cont propriu şi când e vorba să facă faţă efectelor adverse ale vaccinurilor, mai ales pentru cei care au trecut deja prin boală şi au anticorpi, un indicator complet ignorat atunci când se anunţă restricţii şi permisiuni. Una dintre aceste persoane imunizate natural a rezumat situaţia aşa pe Facebook: „Dupa ce ca am dat mana cu moartea, acum nu avem dreptul sa mergem la un spectacol de teatru daca nu suntem vaccinati... sau test PCR... eu am un titru de 1845, cunosc oameni care dupa vaccinare au undeva intre 300-500, ei au voie sa intre in sala de spectacol, eu nu am... ma costa un bilet 50 lei si un PCR 300... asta inseamna sa fii si f...t si batut si cu banii luati... ce daca o persoana ca mine care a avut furtuna de citokine nu gaseste un medic in tot Bucurestiul care sa-i spuna daca e safe sau nu sa se vaccineze acum, cand inca are anticorpi, sau mai tarziu... eu pot sa fac reactii inflamatorii adverse, ce conteaza detaliile, cand turma trebuie vaccinata ca vitele, fara discernamant? Nu sunt anti-vaxxer, maine l-as face daca as sti ca nu ma pune in pericol...”

Iar mai departe, cum statul tot nu se îndură să-i ajute pe oameni să lupte cu boala şi prin alte mijloace decât vaccinarea, cetăţenii interpretează asta, inevitabil, drept nepăsare: vreţi să vă vaccinaţi, bine, nu vreţi – altceva nu primiţi. În Marea Britanie, campioana vaccinării în Europa şi nicidecum una din ţările sărace unde buclucaşa ivermectină se vinde la liber în farmacii, Universitatea Oxford a anunţat ieri că testează acest medicament ca posibil tratament la domiciliu pentru Covid-19, după ce un prim studiu-pilot făcut în Spania i-a arătat eficienţa în faza incipientă a bolii. La noi, noul protocol de tratament pentru Covid-19, apărut în aprilie, spune despre ivermectină că „date publicate până în prezent nu susţin recomandarea utilizării sale, aşa cum este prevăzut în ghidul NIH” (adică National Institute of Health din SUA), deşi autorităţile sanitare româneşti ar fi avut tot timpul să-şi facă propriul studiu-pilot ca să strângă date, aşa cum au făcut cei din Spania.

În Franţa, pentru pacienţii cu forme mai puţin grave de Covid-19 a apărut în primăvară practica administrării de oxigen la domiciliu. În Marea Britanie există chiar un grup de lucru însărcinat de guvern ca până în toamnă să identifice cele mai bune medicamente care se pot adapta pentru administrarea la domiciliu, printre candidate figurând dexametazona, budesonida, tocilizumabul sau colchicina. La noi, protocolul recomandă numai dexametazona administrată în fazele severe, adică în spital, nu şi inhalaţiile cu budesonidă în faza incipientă a bolii, la domiciliu, în ciuda studiilor recente despre eficienţa ei şi inclusiv în ciuda rezultatelor obţinute de unii medici români. Motivul poate fi tocmai că statul, în loc să urmărească degrevarea spitalelor, acum pare chiar că-şi propune explicit să împiedice oamenii să se trateze acasă. „În ultimele luni se prescriu foarte mult la domiciliu în formele uşoare, inutil şi cu riscuri: azitromicina, anticoagulante şi corticoizi (medrol, dexametazonă)!”, se arată în textul protocolului.

Numai că în realitate e vorba fix despre aceeaşi greşeală ca în cazul bărbatului din Botoşani decedat în februarie fiindcă a luat prea mult paracetamol ca să se apere de Covid-19: era sarcina autorităţilor să facă o campanie de informare în care să explice beneficiile şi riscurile tratamentelor posibile la domiciliu. Fie că e vorba de paracetamol, de anticoagulante sau de înspăimântătorii corticoizi care i-au făcut pe autorii protocolului să pună acolo semnul exclamării. Paracetamolul s-a tot folosit de la începutul pandemiei, deci angajaţii statului plătiţi să se ocupe de sănătatea publică ştiau că teama de boală îi face pe oameni să exagereze cu pilulele dacă nu le explică nimeni la ce riscuri se expun. Ştiau şi că de multe ori medicii de familie nu le explică mai nimic pacienţilor, şi că de alte multe ori, oamenii n-au nici medic de familie şi nici bani de sistemul privat.

În loc de reclama cu „poartă mască, arată că-ţi pasă”, ar fi fost infinit mai util ca guvernul să arate el însuşi că-i pasă, făcând o asemenea campanie de informare. Ori pur şi simplu să distribuie pliante cu astfel de informaţii, alături de pliante cu beneficiile şi riscurile vaccinării: în clinici, în spitale, la farmacii, la centrele de vaccinare, poate chiar în corturi puse la intersecţii aşa cum sunt corturile de la alegeri. Tot acolo s-ar putea distribui şi „kituri” cuprinzând medicamentele respective, aşa cum au încercat cu mai mult sau mai puţin succes ţări ca India sau Brazilia şi cum ar urma probabil să facă şi Marea Britanie. Probabil că aşa ceva ar fi SF la noi. Dar orice încercare de a ajuta şi de a informa e mai bună decât situaţia actuală, când în satul fără câini care e sănătatea publică de la noi au ajuns să fie luate de bune drept tratament sau profilaxie suplimentele cu laxativ la care face reclamă Adina Alberts sau uleiul-minune al Dianei Şoşoacă.